||Thriller||mister||dramă||dragoste||
Toate secretele se învârt în jurul unui oraș, care la prima vedere pare unul liniștit și plăcut chiar și pentru locuitorii vechi ai orașului, dar de fapt dacă sapi mai adânc în vechile amintiri, ajungi să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CAPITOLUL I- „Am fost inconștiență două luni."
„Sufletul mi-e ars cu focul urii și invidiei și fiecare lacrimă pe care o vărs e strop fierbinte în inimă"
„ Nu știu exact unde mă aflu, dar cert este că nu văd nimic. Peste tot e întuneric și nu reușesc să deosebesc nimic în jurul meu. Pielea îmi este acoperită de un strat subțire de perspirație și încerc ca să-mi șterg fruntea, dar constat că nu pot ridica niciuna dintre mâini, deoarece îmi sunt înconjurate de un lanț de fier. Mă panichez imediat și încep să mă agit încercând să mă eliberez. În următoarele secunde descopăr că și picioarele îmi sunt legate și mă aflu pe o suprafață foarte rece și dură. Brusc se aprinde o lumină foarte slabă care îmi permite să văd că sunt într-o încăpere complet goala, iar undeva intr-un colț zăresc o siluetă înaltă, dar nu o pot recunoaște sau distinge din cauza luminii foarte slabe, mai mult este îmbrăcată și complet în negru. Totuși reușesc să îi disting părul lung și negru de restul corpului ceea ce înseamnă că e o fată. Dintr-o dată se întoarce și vine spre mine, eu rămân împietrită, deoarece figura ei mă înspăimântă. În ochii ei pot citi ură, iar privirea ei diabolică mi se pare înfricoșătoare. Cu fiecare pas pe care îl face înspre mine, inima mea devine cât un purice de frică. Iar următorul lucru pe care îl face e să-și inșfece degete în jurul gâtului meu, lăsându-mă fără suflare. Simt cum viața mi se scurge, cu fiecare secundă care trece. Strângerea sa se intensifică, iar plămânii mei imploră după o fărâmă de oxigen. Într-o clipă, simt cum corpul îmi cedează și ultimele lucruri pe care le mai văd sunt ochii fetei de culoarea jadului și zâmbetul mulțumit, dar totodată diabolic."
Deschid ochii dintr-o dată și lumina îmi invadează ochii făcându-mă să clipesc din cauza intensității prea mari a acesteia. Când îmi redeschid ochii, observ că sunt într-o cameră cu pereții albi și niște geamuri foarte mari cu draperiile trase. Încă sunt în stare de șoc după visul avut. Mi se părea atât de real, de parcă eu chiar urma să mor strangulată. Mă mai uit puțin prin jur și constat că sunt conectată la niște aparate, lucru ce-mi pune semne de întrebare. De ce sunt eu la spital? Mă panichez brusc deoarece nu știu ce s-a întâmplat cu mine de sunt la un spital conectată la aparate. Apăs pe butonul din dreapta mea și aștept ca cineva să apară. În jur se simte un miros frumos de flori și când mă uit în stânga văd o vază frumoasă cu flori pe un dulăpior mic. Îmi întind mână și apuc o petală mică și catifelată de trandafir. Cine mi-a adus florile știe că ador trandafirii printre altele.
Aud ușa cum se deschide și îmi îndrept privirea spre o doamnă scundă și grăsuță care se îndreaptă spre mine. Părul ei e de un blond spălăcit și printre firele blonde mai sunt o grămadă de fire albe. După felul în care arată îmi dau seama că are o vârstă trecută de cinzeci de ani.
— Te-ai trezit, rază de soare! Îmi spune aceasta oferindu-mi un zâmbet cald.
— Ce s-a întâmplat cu mine? O întreb nedumerită, așteptând un răspuns cât mai repede.
