Separarea Elementelor Volumul 1: Adevărul

Capitolul 1: Școală

                O lovitură în picior m-a trezit la realitate. Eram la ora de geografie, una dintre materiile pe care le displac-mai mult decât de obicei. Era ultima oră din acea zi de joi, mă durea îngrozitor capul și adormisem de ceva timp. Profesorul mă privea întrebător. Probabil că și-a dat seama că nu eram atentă, pentru ca a spus:

-Repetă ce te-am întrebat.

                Dintre toți profesorii, cel de geografie era cel mai neînțelegător. Sigur aveți și voi profesori de genul ăsta: care nu vă lasă să mâncați în oră, deși ei fac asta; sau vorbesc la telefon, iar nouă ne interzic, chiar dacă sună părinții și ar putea fi o urgență; sau nu ne lasă la baie-iar asta chiar este uneori o URGENȚĂ!-sau poate nu ne iartă că nu am învățat într-o zi, chiar dacă am fost bolnavi în ziua precedentă și știe că în mod normal am fi învățat. Acesta era profesorul meu de geografie.

                Privirea lui era usturătoare, dar nu m-am îngrijorat pentru că mă puteam baza oricând pe colega mea de bancă care era atentă chiar și la orele plictisitoare. Am lovit-o ușor cu piciorul, la fel cum făcuse ea ca să mă trezească.

-Nu știu, mi-a șoptit ea descurajată. Profesorul a ridicat din sprâncene și s-a îndreptat spre catedră, pe care se afla catalogul. Dacă ar fi fost oricine altcineva în locul meu s-ar fi speriat puțin. Ce bine că eram eu! Am privit detectorul de fum din clasă și brusc aerul s-a încălzit. În doar câteva secunde siguranțele detectorului s-au ars și alarma de incendiu a început să sune. Profesorul a uitat complet de mine și am început cu toții procedura standard în caz de incendiu: toate clasele s-au adunat în curtea liceului. Când am ajuns lângă ceilalți am observat că un băiat dintr-o altă clasă mă privea. A clătinat din cap dezaprobator și s-a întors spre colegii lui.

-Ce-? m-am întrebat singură derutată.

-Cine e tipul ăla? m-a întrebat colega mea, Alice, arătând cu capul spre băiatul ciudat.

-Nu știu, i-am răspuns. Nu l-am mai văzut niciodată.

-E drăguț, continua ea. Cred că e cu doi ani mai mare.

-Și? am întrebat-o, de parcă ar fi contat ce vârstă avea.

-Doar ziceam, mi-a răspuns ea ridicând mâinile în semn de capitulare.

-Clasa a zecea! a strigat profesorul de geografie zece minute mai târziu și toți ne-am apropiat de el. Domnul director a zis că este o alarmă falsă, din nou, a spus el și m-a fixat cu privirea. Ora s-a terminat, iar joi vom da test. Cu toții am mormăit în semn de protest. Sunteți liberi!  a terminat el.

-Perfect! Am exclamat eu sarcastic îndreptându-mă spre clasă, cu Alice în urma mea. Mai e doar o săptămână până la vacanța de vară și noi dăm test!

-Teoretic, mai sunt două săptămâni până la vacanță, m-a corectat ea.

-Da, dar în ultima săptămână nu mai vine nimeni și nici nu se fac ore, i-am răspuns repetând ceea ce îi spuneam în fiecare an.

-Corect! m-a aprobat ea.

                Peste 20 de minute am ajuns acasă. Era întuneric deja. Imediat ce am intrat în casă am auzit-o pe sora mea mai mare, Alexandra, strigând:

-A fost un accident!

                M-am grăbit să ajung la ea ca să văd despre ce era vorba. Se afla...în camera mea!

-Ce faci aici? am întrebat-o, apoi am observat apa care se scurgea de pe biroul meu. Ce-ai făcut?! am strigat și m-am apropiat pentru a vedea în ce stare se afla biroul și lucrurile de pe el. Eseul la care lucrasem toată săptămâna și pe care trebuia să-l predau mâine era acolo și era distrus. Xandra! am țipat când l-am văzut.