Separarea Elementelor Volumul 1: Adevărul

Capitolul 2: Xandra

-Ce?! am întrebat îngrijorată. Cum adică a dispărut?

-A dispărut, Jess, mi-a răspuns tata hotărât. De dimineață a fost acasă?

-Nu, i-am răspuns încet, încă șocată de vestea bruscă.

-Cred că ar fi mai bine să nu fie aici cât timp facem noi cercetări, a spus polițistul care vorbise cu tatăl meu uitându-se îngrijorat la mine.

-Jessica, te rog să mergi în camera ta, mi-a spus mama îndreptandu-și spatele. Ți-am pus telefonul pe pat. Sper că ți-ai învățat lecția.

                Am dat din cap fără să spun nimic și am urcat scările spre camera mea. Eram foarte obosită și abia aștaptam să ajung în cameră. Am trecut pe lângă camera Xandrei și mi s-a făcut pielea de găină când am simțit o adiere de vânt.

-Termină! a șoptit o voce de fată, asemănătoare cu a Xandrei, din camera ei.

-E cineva? am întrebat apropiindu-mă de ușă. Am auzit niște zgomote și am intrat. Camera era goală, la fel de neîngrijită ca de dimineață, doar că lipseau câteva lucruri printre care și telefonul Xandrei, iar fereastra era deschisă. M-am apropiat și am fost izbită de aerul neobișnuit de rece pentru o noapte de vară, dar nu am observat pe nimeni afară, așa că am închis fereastra și m-am întors ăn camera mea.

                Sâmbătă dimineața m-am trezit la ora 10, perfect odihnită. Dintr-un oarecare motiv necunoscut mă simțeam fericită. Am tras perdelele de la fereastră, pregătită să las soarele să-mi inunde camera cu lumină, dar am fost întâmpinată de cerul plin de nori întunecați care prevesteau ploaia. Starea mea de fericire nu s-a destrămat nici datorită acestui fapt. Deși eram Element al focului, iubeam ploaia, chiar dacă, de obicei, mă simțeam slăbită atunci când ploua, pentru că nu-mi mai puteam extrage energie de la soare și eram vulnerabilă în fața Elementelor apei. Am coborât în bucătărie lihnită de foame. Un munte de vase murdare se ridica din chiuvetă, destul de anormal pentru mine care mă obișnuisem ca dimineața să găsesc curățenie. Am stat puțin pe gănduri până mi-am amintit că azi era rândul Xandrei să spele vasele.

-Xandra! Am strigat în timp ce mă îndreptam spre camera ei. Tu speli vasele azi și sunt o grămadă în... M-am oprit când am deschis ușa dormitorului ei și am văzut fereastra deschisă. Întâmplările zilei de ieri mi-au invadat mintea într-o înșiruire de imagini și sunete. Xandra dispăruse sau, mai corect spus, plecase. Știam că de asta se temeau părinții mei, dar aveam o presimțire că exact asta se întâmplase. Am intrat în camera ei pentru a arunca o ultimă privire. Deasupra unor caiete împrăștiate pe biroul ei, am observat un ziar în care era încercuit ceva. M-am apropiat și a citit unul dintre multele articole cu reclame. Era încercuit un anunț despre un hotel aflat în cealaltă parte a orașului. În timp ce mi s-a conturat în minte o idee, am rupt acea pagină din ziar și m-am întors în camera mea. Mi-am luat telefonul, l-am deschis și am format numărul mamei mele, dar nu a răspuns nimeni; același lucru s-a întâmplat și în cazul tatălui meu. După ce am format a doua oara numărul mamei și a raspuns robotul, i-am lăsat următorul mesaj vocal:

"Am fost de dimineață în camera Xandrei și am găsit ceva care ar putea să aibă legătură cu dispariția ei. Am să merg să verific și am să vă spun mai multe când mă întorc. Promit să am grijă de mine. Nu vreau să vă îngrijorați. Vă iubesc!"

                Nu vroiam să le dau mai multe detalii, pentru că era posibil să mă înșel și nu era corect sș își facă speranțe false. După ce am mâncat un bol cu cereale, mi-am schimbat hainele, am împăturit pagina din ziar, am pus-o în buzunar, mi-am luat telefonul și am plecat.