CIA - in proces de editare -

Capitolul 4- Fire de aur

Dupa ce tipul care ne-a stricat petrecerea, Caden, a fost ridicat si dus la un spital am incercat sa il caut pe tipul care l-a impuscat dar a disparut fara urma.Parca a intrat in pamant.M-am dat batuta dupa ce Mark ma sunase de peste 20 de ori si mesajele erau prea multe sa le tine minte numarul. La sediu ne-am petrecut cu totii restul noptii completand rapoarte, facand interogatorii si dand declaratii. De dimineata am reusit sa obtinem o deportare statala, ceea ce insemna ca nu o sa participam la niciun proces, eu refuzand categoric sa fiu martor principal. Chiar si fara marturia mea, declaratia scrisa fiind in dosar, nu ar fi putut primii sub 25 de ani datorita cazierului sau plin.

Intreg weekend-ul l-am petrecut dormind si gandindu-ma la tipul acela care m-a salvat. I-am rugat pe toti sa nu spuna nimic promitandu-le ca voi rezolva de una singura.La naiba! Avea o arma si din cate am observat o tinta destul de buna. Putea fi un dusman care l-a prins pe nenorocit la inghesuila si a incercat sa il elimine. Dar, totusi, daca ar fi vrut sa il elimine ar fi tras in coloana, in zona inimii, sau in cap si nu intre coaste, unde doar il putea ranii destul de grav, dar nu destul incat sa ii cauzeze moarte. Sau ar fi putut fi o persoana, la fel si Caden, care imi doreste raul doar ca vrea ca el sa fie autorul suferintei mele.Oricare din ipotezele mele ar putea sa fie adevarate.

Alarma telefonului m-a trezit din gandurile negativiste si abia atunci am realizat ca sunt treaza si prinsa in gandurile mele de cateva ore bune.

M-am ridicat alene din pat bagandu-mi picioarele in papuceii albi, pufosi primiti de la mama de Craciun. Asta imi aduce aminte ca trebuie sa le fac o vizita. Nu i-am mai vazut de ceva vreme.

Am coborat in bucataria luminoasa pornind cafetiera si abia apoi indreptandu-ma spre baie.Dupa ce mi-am facut un dus lung si am luat prima pereche de blugi pe mine am coborat din nou si mi-am luat cana cu cafea aburinda iesind pe terasa. Soarele de septembrie inca avea suficienta putere incat sa ma tina afara doar intr-o pereche de blugi si o bustiera.Mi-am deschis laptopul intrand direct pe casuta care indica peste 30 de email-uri noi. Asta nu arata prea bine.

Dupa ce am raspuns catorva mail-uri si am citit alte cateva mail-uri inutile mi-am spalat cana de cafea si m-am pregatit de o nouazila birou. Sper sa apara ceva de facut!

Autostrada era destul libera asa ca am ajuns destul de repede.Am intrat cam 100 de metri in padure cu masina si ma parcat-o intr-o mica poiana.Mi-am luat telefonul,pachetul de tigari si bricheta si am inaintat pana am trecut de perdeaua de copaci care despartea locul unde imi lasasem masina si micul lac.L-am descoperit in prima mea misiune cand urmaream un timp care furase nu mai stiu ce bijuterie scumpa si de atunci am avut grija sa nu mai afle nimeni de acest loc.Mi se parea atat de linistit, de sigur si imi da un sentiment de acasa.Am pasit temator pe pontonul vechi si m-am asezat pe marginea acestuia dandu-mi jos botinele, de care erau atarnate, foarte elegent, cate un lant destul de gros, auriu, si leganandu-mi picioarele fara sa ating apa limpede.Chiar daca ocup un loc destul de important intr-o agentie internationala niciodata nu o sa port pantaloni de stofa. O sa o las pe mama sa se ocupe de purtatul pantalonilor de stofa si al camasilor cu dungi.

Vroiam sa fiu singura fiindca aveam nevoie sa gandesc in pace si liniste dar pur si simplu nu puteam gandi. Singurul lucru la care imi fugea mintea era gandul daca am sa il revad vreodata pe acel tip si sa ii multumesc indiferent de intentiile lui. Trebuie sa incerc sa il gasesc.

Dupa ce mi-am insemnat in memorie sa concep un plan pentru a ramane singura in biroul lui Jo telefonul meu a inceput sa sune. Mark, seful meu, ma suna din nou. Vroia doar sa vada daca as putea sa ajung pana la sediul agentiei in cel mai scurt timp. O alta treaba importanta.Cel putin acum nu o sa mai stau toata ziua pe un scaun sa zmangalesc hartii.M-am incaltat repede si abia cand am vazut pachetul de tigari care mi-a cazut din buzunarul blugilor negrii am realizat ca nu am fumat. Inca un lucru bun pe ziua de azi. Se pare ca o sa am o zi chiar placuta.