Sacrificiul

O noua prietena.

Los Angeles                                                 Liceul L.                                                      2 iunie, 10:55

-Impiedecat-o! Sunt inconjurata numai de incompetenti ca tine! Stii  macar cat costa bluza asta?

O voce destul de cunoscuta prin liceu, care la fiecare fraza rostita urca cate-o octava, se aude pe holuri. Loraine. O blonda zvelta, cu caracteristici dotate, mai corect este o blonda plastifiata, ca de fiecare data cu cerceii cat gura borcanului si haine abia pe 'ici-colo. 'Fata lui tati'. Si din cate am observat, una dintre 'slujitoarele' sale,Katty, sarmana, s-a impiedecat in timp ce-i facea serviciul domnisoarei Loraine de a o hidrata cu putina apa, dar apa din pahar isi schimba brusc locul, pe bluza divei,nu ca mi-ar parea rau de ea...

Katty, e catelusa de companie a blondei, se lasa usor manipulata de toti, devenind astfel , 'servitoarea' tuturor, doar ca sa fie in compania celor 'populari', incercand din rasputeri sa devina ca 'stapana' sa. Hm, pierdere de timp.Pacat!

"Atat de oarba!"

Scandalul divei nu se opreste aici.

-Dispari din fata mea! Nu esti in stare sa tii un pahar de apa in mana!

Katty, se pierde prin multimea adunata la 'spectacolul'de pe hol. Ma duc dupa ea si o vad refugiata intr-un colt la băii.

-Hei! Esti bine? intreb eu.

-Cred ca d-da!

-Nu inteleg! De ce iti doresti asa de mult sa devii ca ei, cand tu te-ai nascut sa fii diferita?

Privirea ei se ridica din pamant si se uita fix la mine. Ochii ei sunt plini de lacrimi.

-La ce folos sa fii bun sau rau? Care dintre noi este privita ca o persoana 'importanta'? Eu sau Loreine?

-Au aceeasi perspectiva, pentru ca si ei sunt la fel ca ea! Haide, ridica-te, sterge-ti lacrimile, spala-te pe fata si vom merge impreuna in sala de mese.

-De ce te porti frumos cu mine, cand eu si Loreine ne-am batut joc de tine?-isi sterge lacrimile amare.

-Stii, Katty...am invatat ca oamenii se pot schimba si intr-o zi , cat sa nu-i mai recunosti. Prietenii iti pot deveni dusmani, iar dusmanii iti pot deveni prieteni.

Fata ei se schimba in mai bine. Isi clateste ochii cu putina apa si ne indreptam spre sala de mese. In acelasi timp, il zaresc pe Eric, intrand :

-Eric! il strig.

"De ce-am facut asta? Ce m-a apucat?"

-Mira! 

Vine spre mine si ma imbratiseaza mai strans ca niciodata!

-Mai am nevoie si de aer, sa stii! spun abia scapand din stransoarea lui puternica. S-a intamplat ceva? Te vad posomorat!

-Nu, draga, ce sa se intample? Haide sa ne asezam la o masa.

Se opreste, iar privirea lui se indreapta spre Katty.

-Buna! Sunt Eric! intinde el, mana politicos si se prezinta.

-Katty! Incantata!

Eric aproba.

-Sunteti iubiti? intreaba Katty nedumerita de imbratisarea de mai devreme.

Ne uitam unul la altul pret de cateva secunde si izbucnim in chicote.

-Noi? Nu prea cred asa ceva! iau eu cuvantul.

-Desi, completeaza Eric, nu m-ar deranja!

Ma uit la el serioasa si intelege ca ar trebui sa taca.

Ne asezam la masa. Simt un iz de parfum care imi intoarce stomacul pe dos.

-Ei, ei! Katty, vad ca ti-ai gasit o noua 'stapana'! Ce dragut, chiar cineva pe masura ta! La fel de naiva!

Eric se ridica nervos, trantind scaunul de plastic, din spatele lui. Face un pas in fata ei, dar nu apuca sa-l faca pe-al doilea pentru ca il apuc de incheietura mainii.

-Te rog, Eric, las-o in pace! Nu merita sa-ti bati gura cu asa ceva! 

Se linisteste, isi ridica scaunul, si spune pe un ton rastit.

-Asculta aici, blondo! O vorba mai indrazneste sa spui, si iti voi deschide culoarea parulului cu 10 nuante!

Eric se aseaza pe scaun. Il vad! E aprins de furie.

-Mmm, imi place! spune Loreine. Nu stiu de ce te obosesti sa stai cu ele. Tu, un baiat asa chipes...Ti-ar sta mult mai bine langa mine! Ce zici?-isi arcuieste sprancenele creionate.

Intinde mâna si o trece prin parul lui castaniu, lucru pe care, nu stiu de ce, dar m-a scos din minti. Eric ii spuceste mana din parul lui perfect si scoate ultima vorba :

-Nici mort nu as arata bine pe langa tine!

-Durule! Mai vedem noi!

Pleaca si isi reia mersul de diva.

-Mira, din cauza mea, Loreine nu-ti va da pace! se plânge Katty.

-12 zile? Nu prea cred! Nu ma sperie!

-Nu cat sunt eu aici! completeaza Eric. Mira, eu plec,trebuie sa rezolv ceva. 

-Du-te sanatos! Nu ma priveste pe mine! mint eu.

Rade infundat, isi ia 'la revedere' si se indeparteaza de masa, spre iesirea din sala.

                                                                                                     *** 

-Situatia se inrautateste, domnule Faulkner. Cum a zis bunul meu prieten, Ron, New York-ul e singura sansa, Los Angeles nu ti-e de ajutor. Nu are dotarile de care ai nevoie.

Barba lui carunta se misca la fiecare cuvintel spus. Ochii lui albastri, umezi, licaresc. Vocea lui e calma, dar in acelasi timp amestecata cu teama si seriozitate. Se fereste cat de mult poate ,ca sa nu-mi spuna viitorul. Se vede pe chipul sau.

-Nu exista alta cale? il intreb cu o oarecare mica urma de speranta.

-Din pacate, nu! Deja stii care este singura scapare...De-ar fi cineva dornic sa faca asta.

-Nu, domnule King! Nu vreau asta! 

Pentru prima data ochii mei se umezesc. O durere profunda imi ataca inima. Soarta imi este pecetluita.

-Cum doresti, baiete! Dar, totusi gandeste-te la asta! Nu este de joaca!

Ii resping sfatul.

-Spuneti-mi drept! Care este termenul?

Tace pentru 5 secunde.

-Maxim 2-3 luni!

Aprob dureros cu o miscare a capului. Ma ridic din patul ingust si tare, acoperit cu asternuturi albe.

-La revedere, domnule King!