Twilipse

#3

Pe drum spre bunica, am zis sa merg pe scurtatura. Si scurtatura asta duce printr-o padure. Dar nu-i bai, ca mie nu mi-e frica de orice tampenie pe care o aud din satul de langa noi. Se zvoneste cum ca Sfilos, un puternic vrajitor, da mereu tarcoale pe acolo. Si cica daca dai bot-in-bot cu el, te transforma in corsmarul tau. Hahahah. Mereu rad cand imi aduc aminte de legenda asta. E mai mult pentru adormit copiii.

Acum astept autobuzul in statie. Mai dureaza inca 7 minute pana sa apara. Pana atunci, un pic de muzica n-ar strica. Mi-am scos minunatul meu telefon-caramida din buzunar, castile, si 'muzic time'.
*autobuzul soseste, urc, si la a doua statie, cobor.*

Terenul e cam alunecos pe aici. Sunt cam la 1.21 km distanta de Rezidenta lui buni. Nici n-am facut bine doi pasi, ca piciorul drept a luat-o stramb, incat am cazut. Mbine, nu "am cazut", deoarece cineva a fost rapid, incat sa ma prinda in brate. Stam vre-o 6 secunde, uitandu-ne unul la celalalt. Omfg, e atat de chipes , imi spun eu in mintea mea. Dupa acele 6 secunde, ne ridicam si facem cunostiinta.

- Hei! Te-ai lovit? Esti bine?
- Da, sunt bine. Nu, nu m-am lovit.
- Eu sunt Xander.
- Eu Rose, i-am spus pe un ton mai ciudat.

- Deci, Rose, ai grija cum calci. E cam alunecos pe aici.
- Ăăămm, da.
- Vrei sa ajungi acasa?
- De fapt, la bunica mea.

A schitat un zambet pe fata lui alba si foarte draguta, dupa care mi-a zis daca vrea sa ma conduca pana la casa bunicii mele. De ce sa ezitez un moment ca asta?

Am pornit la drum. Vorbeam despre tot felul de cacaturi si despre vietile noastre. El zice ca este singur la parinti -la fel ca mine- si ca nu are parinti. Adica, nu stie unde sunt, deoarece a fost abandonat de mic si nimeni nu l-a luat spre adoptie. Asa ca, a crescut singur.

- Tu? Ce ai sa-mi povestesti? imi zice Xander dupa un interval de timp.

- Pai... Am o familie. *moment in care a izbucnit in ras* Sunt mai retrasa si nu prea stiu sa-mi fac prieteni noi.
- Ei nu! Pai acum 10 minute ce am facut?
- Binee, asta e altceva.

Dupa o multime de cuvinte rostite despre noi, am ajuns insfarsit la bunica. Ne-am schimbat numerele de telefon -sperand sa tinem legatura- si am intrat in casa.