Vrăjitoarea Adolescentă

CAPITOLUL VI

Domnul Kelvin intrase in localul clubului. Eram destul de bosumflata incat nu rezistam sa il mai vad pe Elijah langa mine si sa ma prefac ca totul este roz in viata mea. Uram sa fac asta pentru ca toata lumea stia ce fel de persoană sunt. Însă incercam pe cat posibil sa par pozitiva.
-Dragi Studenți, pe masă aveti cate un săculeț cu un bilețel pe csre scrie un citat sau o previziune a viitorului. Va rog deschideți bilețelele la final pentru ca acum v-om învăța ce este o previziune. Hmm Ally ne poti spune tu?
-Nu știu sigur dar încerc, practic e ceva care are legătură cu viitorul apropiat sau depărtat?
-Da... Foarte bine dar ce este mai exact?Elijah încerci tu?
-Nu stiu domnule profesor.
-Ok atunci o sa va explic eu. Previziunea este ceva asemănător cu o Profeție dar care are șanse destul de mari sa nu se împlinească. O profeție are șanse de peste 90% sa se împlinească. Visele profetice sunt cele mai comune in randul oamenilor. Acestea pot fi văzute si înțelese doar de oameni ale caror puteri sunt incredibil de mari. Spre exemplu...Ally deschideți săculețul si citește ce ai scris pe bilet.
-Ok... Deschid săculețul si înăuntru un bilet pe care scria:
Cel ales are rolul de a salva pe toți cei care se afla sub stăpânirea raului.
Era destul de ciudat. Ma scuzați, întreb eu, dar la ce se referă.
-Acum sute de ani a existat un demon numit Fharesh, un demon care fura conștiința oamenilor si ii facea sa înnebunească. Acest demon nu a fost niciodată scris in cartile de demonologie si nici in Biblie. Ceea ce este ciudat este ca acest demon poate sa își construiască niste supuși. Un fel de minioni care fac orice la comanda lui Fharesh.
-Mai exista acest demon? Întreabă o fata.
-Unii spun ca nu alții spun ca da... Eu cred ca încă exista si inca încearcă da posede pe cineva.
-Si cum ne dăm seama ca o persoana a fost posedata de Fharesh?
-Pai e destul de greu pentru ca Fharesh e un demon isteț. Nu se lasă prins de către oricine. El acționează la nivelul subconștientului dupa cum ziceam,astfel el poate sa iti acceseze trecutul incat sa nu mai sti nimic despre orice. De la familie la prieteni chiar si tie. Oh se pare ca ora sa terminat, va aștept săptămâna viitoare, sunteți liberi sa plecați. La revedere!
Povestea cu demonul mi-a cam dat fiori. Dar ar trebuii sa studiez mai de aproape acest demon. Însă nu acum. Trebuie sa ajung acasă si sa termin odata proiectul ala zăpăcit la istorie.
Dar trebuia sa aflu si ce se întâmplă cu Elijah. Trecuia sa ma impart in doua lucruri total diferite. Totul se intampla atat de repede încât nu știu cum sa reactionez.
-Hey Allison! Era o voce de fată, cand ma intorc era o fata cu parul roșu, destul de înaltă, subțire dar totusi grasa in acelasi timp, știam ca o cheamă Alexandra, eram colege la Logica, dar nu prea vorbisem.
-Da? Răspund mirată ca totuși vorbeste cineva cu mine dupa tot timpul asta
-Am văzut ca nu mai vorbești cu Elijah? De ce?
-Nu ma recunoaște deloc. Am. Încercat azi sa vorbesc cu el insa nimic. Azi mi sa prezentat ca si cand nu ne-am fu cunoscut niciodată.
-Hmm ciudat, cred ca tipul nou are de a face cu asta.
-Care tip nou, ala ce preda geografie. E super dubios. Ma rog,voiam sa te întreb daca nu vrei sa ma ajuți sa organizez banchetul bobocilor din anul asta. O sa iti placa tema.
-Care e?
-Halloween town!
-Cand cade banchetul?
-In seara de Halloween, asa putem sa facem si decernarea premiilor pentru concursurile de anul trecut si de anul acesta. Rezultatele vin in 27 Octombrie. Deci ce zici? Ma ajuți?
-Sigur... Poate asa mai scap de gândurile cu Elijah.
-Stai calma, totul o sa fie bine între voi doi.
Eram gata sa o ajut pe Alexandra pentru ca voiam să-l fac pe Elijah sa se întoarcă cumva la mine. Eram cei mai buni prieteni si totusi imi cam placea de el. Dupa 14 ani de prietenie il cunosc ca si cum as fi eu. Am trecut prin multe lucruri împreună. Si cred ca singurele amintiri vi care imi rămân sunt pozele din albumul nostru.
Mergând inspre casă ma opresc la un magazin sa cumpar niste ciocolată caldă. Vânzătorul imi parea destul de cunoscut dar nu știam daca e acea perosana sau nu. Insa nu am stat prea mult pe gânduri, mi-am luat ce mi-a trebuit si am plecat spre casă. Era toamna si de obicei e cam frig prin partile noastre. Seara se lăsa peste orașul plin de case. Unele pregătite de Halloween altele mai putin pregătite. Mai era timp, eram doar la sfârșitul lui octombrie. Nu știu de ce unii sunt atât de nerăbdători sa isi pregătească casele pentru halloween asa de repede. Adica nu e ca si cum ar venii sfârșitul lumii. Ma punea puțin pe gânduri profeția care am primit-o azi la club. Aveam atat de multe lucruri in gând dar ajungând in fata casei mele mi-am adus aminte ca in fata mamei nu pot sta supărată. Cu toate ca imi era greu,am tras o gura sănătoasă de aer, am început sa ma gândesc la căței si pisicuțe cum fac toți cred,am inceput sa zâmbesc si am intrat. Mirosul izbitor de saleuri si pateuri ma izbește si uit de toate supărările. Uit chiar si de frigul care imi înghețase picioarele mele subțiri. Uitasem chiar si de Elijah si de ce se întâmplase. Ducându-mă in bucatarie observ ca mama era plina de faina pe sortul ei roșu pe care scrie "Șefa bucătăriei". A fost cadoul nostru de ziua ei de acum 2 ani. Cu zâmbetul pe buze mama ma aștepta sa degust ce pregătise.
-Haide dragă, ia loc si spune-mi daca îți place ce am făcut? Imi spuse ea cu zambetul pe buze.
-Sunt bune, poate trebuie putin mai coapte, sau sunt facute mai demult.
- Aia era prima tura. Am scos-o acum 2 ore. Dar o sa incerc sa le tin mai mult in cuptor. 5 minute?
-Cred ca ajunge.