CAPITOLUL III

11 2 0
                                    

Eram la ultima oră si imi era atat de somn încât nu mai știam nici cat ii 2+2. Elijah statea lângă mine si el plictisit. Se uita din 2 in 2 minute la ceas sa vada cand se termina ora. Eram atat de plictisită incat o vedeam pe profa ca pe un struț. Ma uitam la telefonul negru al lui Elijah de parca ar fi fost un portal care ne putea duce mai repede spre ieșirea din plictiseală. Auzeam tot felul de voci care imi spuneau "mai e puțin", "totul o sa fie bine", "rezista". Erau un fel de încurajări la tot ce urma sa se întâmple. Speram atat de mult sa sune odata clopoțelul si sa mergem acasă. Voiam mult sa ajung acasa sa imi termin cartea. Cand deodată cineva bate la ușă. Era un pusti din clasele mici. Un baiat mic cu șapcă roșie. Dolofan putin din fire, si cu vocea pițigăiata ne striga pe mine si pe Elijah. Profesoara de matematică se uita destul de ciudat la noi. Credea ca am facut ceva rău. Ca de obicei, toata lumea credea ca am facut ceva. Mai ales dupa incidentul de azi cu Jackson.
Oricum nu i-am facut nimic dar totusi lumea pare foarte supărată pe mine. O fi Jackson vreun sfant si nu stiu. Posibil. Ieșind din clasa cu Elijah ii fac semn sa se uite in spatele capului copilului. Avea un semn ciudat dupa cap. Un simbol pe care parca il mai văzusem undeva. Copilul se oprește si ne face semn din cap sa intram într-o camera destul de ciudata. Acolo erau inca 3 persoane printre care si Jackson. Ma uimea acest lucru. Intrând in încăpere ne-am asezat lângă Jackson dar acesta nu a schițat nivi un zâmbet. Nu știam de ce Jackson e acolo. I-am facut un semn din nou la Elijah.
-Uită-te la mainile lui Jackson... I-am spus eu in șoaptă. Mainile lui erau atat de albe incat daca nu te uitai atent ziceai ca sunt maini de mort. Imi era puțin frica asa ca l-am luat pe Elijah de mână. Se uita la mine apoi zâmbi pe ascuns. Știam zâmbetul ala. Eram ciudat surprinsă sa vad ca are același zambet ca atunci cand Erika la luat de mână doar ca sa imi faca in ciudă acum 5 ani. Ma rog,încă eram speriată.
Atunci domnul Kelvin se uita la mine ca si cum eram într-o mare încurcătură,apoi zâmbi. Era un zâmbet pe care știam sigur ca era diabolic. Dar mi se părea ca de obicei. Eram prea nebuna deja. Atunci Jackson si restul se comportau normal. Elijah statea lângă mine ținându-și mana pe telefon la fel de plictisit ca si in ora de mate. Domnul Kelvin vorbea despre spirite si simboluri, despre ce o sa învățăm in acest club. Eram înscriși vreo 15 încă din prima zi. Ceea ce era destul de ciudat. Cand vine vorba de cluburi noi in scoala le ia cateva zile pana sa se hotărască ca vor sa se înscrie. De exemplu clubul de fotografie a stat un an jumate cu un singur membru. Ma bucuram ca in acest club erau mulți înscriși. Nu scrica nimănui nimic sa știm mai multe lucruri despre fantome si demoni. Tony era venit deja si statea langa Kelly si Jennifer doua colege si prietene de-ale noastre. Statea si lua notițe. Jackson era destul de apatic știind ca trebuie sa stea in detenție. Nu ma simțeam bine in privința asta. Trebuia sa fac ceva. Nu eram supărată pe el dar totusi merită detenția.

Vrăjitoarea Adolescentă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum