După o lungă pauză, m-am întors acasă. Aici. M-a cuprins o melancolie puternică la îndepărtarea așa ziselor pânze de păianjen de aici și ștergerea prafului. De ieri mă tot uit pe site, în căutarea oamenilor pe care îi știam aici. Ca să descopăr că toată lumea este inactica DE ANI DE ZILE. Mă simt de parcă între timp, cât am lipsit de aici, a fost un balamuc total, iar acum, că m-am întors cu tot cu bagaje, am senzația ca parcă a trecut APOCALIPSA pe site-ul ăsta. E un sentiment ciudat să vezi că toți camarazii tăi vechi de război au căzut la datorie. Că acum pe site-ul ăsta nu este decât noua generație. Îmi amintesc un 2013 cald, liniștit, încărcat de impulsul de a scrie mereu pentru oamenii ce erau aici. Să mai menționez și ce s-a ales de aspectul site-ului? Eu una nici nu mai știu să-l utilizez, acum, cu noile update-uri. Personal, nici nu știu daca din 5000 va ajunge postarea asta la 5 oameni. E trist sa ma simt ca un veteran de război, care a supraviețuit cu greu. Dar... I am back! Deci să vedem, cum învăt noul wattpad... Mă simt ca o fosilă antică...