The Monster

6. Morții nu învie

                -Băieți, ei sunt Isaiah, Sam și Elgor. Spuse Billy, prezentându-și vechii prieteni cu colți.  

       Isaiah, era un tip înalt, slăbuț și brunet, cu ochii negri care ieșeau cel mai mult în evidență și părând destul de ... interesant. Sam , era plin de mușchi, gata de atac, aproape de o vârstă cu Billy, dar asta nu-l împiedica în nimic. Iar Elgor, era cel mai bătrân dintre toți, dar cu un trup zvelt, pielea albă, care părea de hârtie și ochii adânci, care te puteau induce în eroare, crezând că e mai degrabă vrăjitor decât vampir. Toți erau diferiți, dar acum aveau același scop. Cei trei îi studiau pe Andrew și pe Nathen, din cap până în picioare. 

           -Billy, ei sunt doar niște începători, cum i-ai putut băga în așa ceva? Mormăi Elgor, plimbându-se de colo-colo, cu lanțul de la gât, mișcându-se că o pendulă de ceas în timp ce mergea.  

                 -E orașul lor Elgor și în plus, nu aveam pe cine să iau. Dar nu sunt cum par a fii. 

                 -Sunt prea tineri, nu au nici un pic de carne pe ei. Spuse Sam, analizându-l pe Andrew din cap până în picioare. 

                -Putem să lăsăm aparențele deoparte acum, va rog? Trebuie să-i oprim pe novicii aia din ce vor să facă, altfel o să distrugă orașul.  

                  -Asa e... sa ne ocupam de asta. Spuse Elgor.

            El, Billy si ceilalti povesteau in continuare, dar Nathen era prins doar pe jumatate in ceea ce spuneau ei. Se gandea cum sa dea de Heaven, dar nu prea avea nici o pista de plecare, era fara speranta si ar fi trebuit sa o caute in tot orasul ca sa o gaseseasca. Iar timpul nu prea era la dispozitia lui.

             Cel care, la fel ca el , nu vorbea deloc, era Isaiah. Statea doar si asculta, dar de cand venise nu scoase nici un cuvant pe gura. Il privea pe Nathen cu interes. Cu un foarte mare interes, caci il studia destul de atent, de parca ar fi fost vreun experiment. Iar in cele din urma, Nathen observa asta, dar nu spuse nimic si se prefacu ca nu a observat. Pana cand se ramasesera singuri in camera, deoarece ceilalti urcara pana sus, ca sa caute o alta carte de-a lui Billy despre vraji. Nathen vru sa urce si el cu ei, ca sa scape de Isaiah, dar ceva dinauntrul lui, il opri. Isaiah se apropie de el, parca vrand sa-i spuna ceva. 

                 -Nu te mai gandi la ea. Ii spuse el, mai mult soptit. 

                -Poftim? Nu stiu despre ce vorbesti. Spuse el, turnandu-si in paharul de plastic niste sange.

                -Ba stii. La fata aceea, Heaven. 

             Nathen tresari, privindu-l pe vampir. De unde o cunostea el? Ce stia despre ea? Si de unde stia ca se gandea la ea? Nu avea cum , cel putin , nu din cate stia el. 

              -T-tu... de unde stii asta?

              - Isaiah citeste mintile. Spuse Billy, aparand in spatele lui, cu paharul gol de sange in mana. 

              - Oh... Spuse Nathen, privindu-l uimit pe Isaiah, care incerca un zambet slab.

              - Te-am speriat? Il intreba el.

              - Putin. 

             Baiatul acela, era intradevar ciudat, nu chiar in sensul rau, dar ciudat. Billy zambi si el, dupa care disparu inapoi sus, lasandu-l din nou pe Nathen singur cu Isaiah. Nathen se plimba in cerc, incercand sa-si tina in frau gandurile, iar Isaiah mai avea putin si izbucnea in ras.