The Monster

7. Ingeri pierduti

Heaven se indrepta cu pasi mari spre casa in care locuia, privind speriata in jurul ei si temandu-se ca nu cumva sa iasa cineva in calea ei. Isi stranse jacheta subtire in jurul ei, afundandu-si si mai tare mainile in maneci, simtind cum frigul de afara o patrunde. Incerca sa-si distraga mintea cu ceva si chiar avea cu ce. De ce nu voia Nathen sa mearga seara in cimitir? Din cauza acelui grup? Da, probabil ca da, dar tot era ciudat. El... si prietenii lui. Dar pe ea nu o mai deranja asta acum, o salvase si conta mult pentru ea, avand in vedere ca in acea seara, prietena ei, Clarice, o lasase singura. Petrecerea aceea stupida de Halloween, a fost cea mai proasta idee care a avut-o vreodata. Iar acum, faptul ca mama ei il gasise pe Franco, era si mai rau. Francezul ala venise in casa ei, fara nici un drept, iar ea nu stiuse nimic.

Intra in casa, intampinata de Nelly, care o astepta ingrijorata. Macar ei ii pasa, era singura persoana careia ii pasa ce se intampla cu ea.

- Heaven, draga, unde ai fost pana la ora asta? Mi-am facut griji, mama ta a intrebat de tine...

Se intoarse surprinsa, incruntandu-se usor. Mama ei, intrebase de... ea?

- Ce? De ce?

- A vrut sa vorbeasca cu tine. A spus ca te asteapta in biblioteca, pana te intorci.

Heaven incuviinta, urcand in graba sus, nemaivrand sa o faca pe mama ei sa-si piarda rabdarea. Si in plus, era curioasa de ce o chemase sa vorbeasca cu ea. Oare iesirile noaptea erau cauza? Sau altceva?

Deschise usa masiva a bibliotecii, gasind-o pe mama ei asezata pe fotoliu, citind una din cartile ei preferate. Se apropie incet, inchizand usa in urma ei.

- Nelly mi-a zis ca vrei sa vorbesti cu mine.

- Da, ia loc.

Heaven se aseza pe fotoliul din fata ei, privindu-si mama cu uimire. Aceasta lasa cartea pe masa si ofta.

- Eu si Franco ne-am logodit.

Stomacul lui Heaven se stranse ca un ghem, iar inima incepu sa-i bubuie.

- P-poftim?!

- Si vom pleca in Franta, pentru cateva saptamani... Spuse mama ei.

Casca ochii si gura, privindu-si mama cu uimire. Asa ceva nu se putea. Avea sa o lase singura? Cu cine avea sa stea? Se logodise cu Franco si trecusera abia cateva luni de la moartea tatalui ei. Inghiti sec, iar toata acea uimire, ii fu inlocuita cu furie.

- Cum poti face asta?! O intreba ridicandu-se de pe canapea.

- Heaven, te rog n-

- Nu! Tata a murit acum cateva luni, iar tu l-ai gasit pe acest... acest nemernic, cu care acum te logodesti! Si plecati! Eu cu cine o sa raman mama? Sunt in ultimul an de liceu, ce o sa fac de una singura?!

- O sa-ti urmezi visele.

Pufni, nevenindu-i sa creada, ca tocmai mama ei spusese aceste lucruri.

- Adica o sa fie o perioada mai lunga de timp, sa inteleg. Atunci multumesc macar ca m-ai anuntat! Il spuse glacial.

O privi apoi cu furie, in timp ce ochii mamei ei erau impaienjeniti de lacrimi. Se incrunta, nevenindu-i sa creada tot ceea ce se intampla.

- Tata, ar fi fost dezamagit de ceea ce a ajuns familia asta. Si de tine. Ii spuse, dupa care iesi din biblioteca, nemaivrand sa auda vreun cuvant din ceea ce ii spunea mama ei.