The Monster

Prolog

                Strigătul sfâșie liniștea nopții, trezind orașul la viață și dând drumul durerii. Simțea cum inima îi e sfâșiată, cum orice genă umană îi dispare și cum totul se destramă. Ploaia începu mai tare, udandu-l pe cel care acum, stătea intins pe asfalt, țipând de durere și trăind în agonie. 

                  Nathen Price, student, cu un viitor promițător, care i-a fost distrus într-o singură noapte. 

             Se ridică într-o secundă, simțind cum corpul îi revine la viață și durerea din trup îi dispare încetul, cu încetul. Sângele îi îngheță în vene și celulele se regenerau. Își privi reflexia în fereastra de sticlă, a unul magazin de haine. Părul îi era răvășit, iar sângele i se uscase pe haine. Dar acum, nu mai curgea deloc. Pupilele i se dilatară, ochii devenindu-i de nerecunoscut. El era de nerecunoscut, cu pielea aceea atât de albă, ochii inumani, totul era schimbat la el.  

               Ce avea să facă acum? Era un monstru, lumea nu îl va accepta niciodată, va face ravagii printre ei. Nici nu mai știa ce să facă, unde să se ducă. Nu putea merge acasă, l-ar fi dus la spital, crezând că are vreo boală sau mai rău, l-ar fi dat pe mâna experților, să vadă ce e cu el. Ce putea face? Ar trebuie să se ascundă, ca și Cocoșatul de la Nôtre-Dame și să bântuie noaptea străzile? Era un experiment ca Frankenstein? Mai era uman măcar? Avea fața unui om și la fel înfățișarea, dar nu mai era uman. Avea o inimă de monstru, iar acum avea să distrugă tot. Era un monstru, fără sânge în vene și fără o inimă vie. Ceea ce mai putea face acum era să se ascundă, pentru că oricum, toți l-au dat dispărut, așa că trebuia să intre și mai mult în joc.  

                   Izbi cu pumnul în fereastra de sticlă, că să nu-și mai vadă chipul. Aceasta se sparse în mii de bucățele, care căzură pe el. Alarma se declanșă și fugi de acolo, înainte să vină poliția și să-l descopere. 

              La două săptămâni după incident, stătea în fața unei pietre de mormânt, proaspăt pusă acolo. 

                        "NATHEN PRICE, STUDENT, FIU, IAR ACUM ÎNGER."

                Scria simplu, pe piatra de mormânt. 

              Îl pufnise râsul , când văzuse cuvintele scrise acolo. Înger? Sau mai bine demon. Mormântul era gol, în el erau doar câteva lucruri și haine de-ale lui. A fost dat dispărut de mai multe săptămâni și toți îl căutau, înainte de seară aceea, deoarece fugise de acasă.Apoi, ei l-au considerat mort, făcându-i și o înmormântare cu tot cu slujbă. Mereu se întrebase cum ar fi fost să participe la propria înmormântare, iar acum, a avut ocazia să vadă. Nu era prea placut.

               Și de aici începuse totul. Povestea monstrului, ce caută o inimă vie, care să-i fie alături și să-l accepte. Dar cine ar putea iubi, un monstru?