Intoarcerea! ~ Klaroline Fan-Fiction

Capitolul 5: Unde sunt?

Acesta cazu brusc pe jos tarandu-se cativa cm siscuipand sange.

"Care e problema ta?" Ma intreaba printre dinti in timp ce eu m-am asezat pe marginea patului.

"Tu esti problema mea!" Soun zambind batjocoritor, facandu-l sa se incrunte la vederea mea.

"Inteleg ca nu ai sentimente, dar chiar trebuie sa te porti in halul asta?" Tipa el efectiv la mine.

"Asa cum? Nu esti tu cel care a spus ca asta te atrage cel mai mult la mine?" Intreb ridicand o spranceana. Connor se ridica in picioare sprijinindu-se de perete. Imi arunca o privire enervata si isi stramba buzele intr-o linie ferma.

"De ce faci asta, Lizzie? Sunt sigur ca sub exteriorul asta de scorpie intepata, se ascunde o fetita care se teme de ce ar putea simtii daca si-ar permite!" Zise dupa o pauza apasatoare. Fata lui exprima iritare, dar ochii ii tradau o scanteie de speranta. Aproape am ezitat in a-i raspunde, gandul zburandu-mi la amintirea familiei mele. Pentru o secunda, am avut senzatia ca am simtit ceva. Senzatia a disparut imediat, iar in clipa urmatoare mainile mele se strangeau in jurul gatului sau.

"Iti sugerez sa incetezi joaca de-a psihologul, Connie draga! N-am nevoie de parerile tale sau de parerile altcuiva! Ca vampir, a avea sentimente este egal cu a fi paralizat ca om. Esti patetic!" Spun nervoasa si ii dau drumul.

Connor se loveste zgomotos de podea si incepe sa ia gure mari de aer. Il privesc dezgustata si ma intorc sa plec.

"Daca ti se pare ca atitudinea asta de copila rea si razgaiata ma va oprii din a te vedea cu adevarat, te inseli!" M-am intors brusc spre el.

"Oh... Connie! Asta este atitudinea mea, pentru ca asta sunt eu cu adevarat! Daca incerci sa ma schimbii apeland la sentimentele mele, te asigur ca-ti pierzi timpul! Nu este o varianta mai buna a mea!" Spun intr-un fel malefic. Connor ma privea inca nervos si confuz.

"Ce te-a determinat sa-ti opresti umanitatea?" Il aud pe Connor din spatele meu. A spus fraza mai mult pentru el. Chiar crede ca eu sunt surda? Mai ales fiind si vampir! De ce ii pasa sa afle? Nu-i problema lui. Am ignorat orice alt aspect apoi am iesit din camera, incercand sa ma gandesc la altceva.

~A doua zi ~

Nu suport mingea aia de foc chinuitoare, numita de catre oamenii fara viata, soare. De ce oare nu am tras draperiile inainte sa ma culc... Ia stai un pic! Ba le-am tras! Nemernicul ala a intrat aici? Ce, a incercat sa ma ucida folosind razele blestemate ale soarelui? E atat de... Cat pot sa-l urasc in clipa de fata. Am oftat enervata si m-am concentrat la altceva.

Deci, da! Sunt acasa, la mine in camera meditand la lunga zi de ieri. Care e faza cu individul asta? Adica... tocmai ce am venit, am omorat o tipa si o pisica, ne-am si sarutat si aproape a murit baundu-mi sangele. E totul atat de confuz! Nu inteleg aproape nimic... ca si cand ar fi stiut ca ma voi intoarce. Of... si partea cea mai rea este ca imi spune Lizzie. De ce imi spune Lizzie? De ce incearca sa afle lucruri despre trecutul meu? Nu am lasat nimic aici care ar fi putut arata vreo farama din trecutul meu, cu exceptia unor tablouri stupide, pentru ca nu am vrut sa stie nimeni nimic legat de el.

"Neata... Ce ai patit?" spune Connor intrand in camera, avand in maini doua cani de cafea. Ce naiba?

"Ti se pare ca as fi patit ceva? Ti se pare ca as avea un tarus imfipt in inima?  Inafara de faptul ca cineva a intrat la mine in camera si a tras draperiile can eu probabil dormeam, totul e perfect!  "

"Da, eu am fost, daca aici incerci sa ajungi! Si nu! Nu incercam sa te ucid! Doar ca obisnuiesc sa deschid ferestrele dimineata pentru a lasa soarele sa intre in casa! Ganduri demonice, nu?" spune ultima fraza cu ironie in glas.