Intoarcerea! ~ Klaroline Fan-Fiction

Capitolul 12: Nu vreau sa ranesc pe nimeni...

Dupa cum era de asteptat, eu eram singura stapana pe situatie pentru ca atat Connor cat si Edward ma priveau de parca tocmai facusem un lucru strigator la ceruri. Doamne! Fireste, aceasta expresie era mai bine definita pe fata lui Connor caci Edward era confuz, expresia lui nefiind foarte prietenoasa.

"Nici sa nu-ti treaca prin cap sa pui picior inafara casei astea." Il ameninta Connor pe Edward cu lejeritate privindu-l enervat incercand sa-l intimideze. Trantii usa imediat in spatele sau, acum acoperind si ultima crapatura prin care ar fi putut intra soarele. Oh, Connor, putsnic enervant! Mi-am dat ochii peste cap punandu-mi mainile in san si incepand sa-l privesc pe Edward implorandu-l parca cu privirile sa lupte pentru ceea ce vrea.

"Oh haide, Connor, lasa-l sa faca ce vrea! Nu v-a fi problema ta." Ii zic eu intr-un final reusind sa fac un pas in fata si sa-i suport privirile ucigase aruncate de Connor care nu parea sa vrea sa se dea prea curand din fata usii pe care acum o pazea cu orice pret. Acesta se stramba enervat apoi facu si el un pas urias apropiindu-se neinsemnat de mult de mine, fiind acum milimetric apropiati insa nu foarte mult. L-am privit cu coada ochiului pe Edward cum ne priveste confuz si interesat insa nu i-am acordat atentie aruncandu-mi privirea spre Connor.

"Nu ma enerva, Lizzie! Si nici nu ma pune la incercare. Termina cu joculetele astea! Macar odata in viata incearca sa nu te gandesti numai la tine ci sa vezi realitatea cu proprii ochi! Gandeste-te doar ce se poate intampla daca el iese afara in starea asta... " spuse el serios printre dinti, inclestandu-si maxilarul. Am mimat o strambatura de inalta clasa ce ar fi indicat suparare apoi am izbucnit intr-un ras batjocoritor. Connor inchise ochii enervat apoi se departa cu rapiditate de mine lasand iar aerul sa poata trece cum trebuie printre noi doi.

"Oh... Connie, cand te-ai inmuiat asa?" imi continui tonul batjocoritor si-l privesc cu superficialitate incercand sa ma mentin constanta. Privirea acestuia nu era una prea draguta , iar daca nu as stii ca e vampir, as zice ca vena ce-i pompeaza pe frunte urmeaza sa se sparga. "Cand ai devenit asa autoritar? Inainte adorai joculetele astea !" ii zic si imi las capul pe o parte zambind mai departe.

"Cine a spus ca acum le urasc?" zise el aratandu-si un zambet smechersc in coltul gurii, care ma determina sa-mi dau ochii peste cap si sa-mi pun mainile in san.

Dupa ce l-am privit alte cateva secunde nesemnificative, l-am privit pe Edward care parea pierdut de mult, privind atent sangele ce inca se prelingea pe perete. Am scuturat dezaprobator din cap apoi m-am apropiat cu pasi repezi de el inconjurandu-i chipul cu palmele mele, privindu-l atent in ochii sai intunecati si insetati de sange. Am oftat apoi am inceput sa vorbesc deschizand inainte gura pentru cateva clipe incercand sa-mi gasesc cuvintele potrivite. "Edward... haide, ce mai astepti?" spun intr-un final si il aud pe Connor revoltat in spate cum incepe sa bombane ceva de gestul meu spontan.

"Nu vreau sa ranesc pe nimeni... " zise el facandu-ma sa oftez dinou insa putin mai zgomotos de data asta.

"La naiba, Edward! Nu trebuie sa-ti pese de ceilalti din jurul tau! Nu trebuie sa-ti pese de nimeni si nimic. Esti numai tu si persoana ta!"  tip teoretic la el incercand sa par incurajatoare insa evident , nu reuseam sa o fac cum trebuie. M-am incruntat in momentul in care rasul infundat si batjocoritor al lui Connor a acaparat camera.

"Hm... Lizzie, nu inteleg. Incerci cuma sa-i opresti umanitatea sau ce?" intreba el provocandu-ma. Am vrut sa spun ceva insa Edward mi-a luat-o inainte.

"Ce-ar vrea sa insemne toate astea de care vorbiti? Cum adica sa imi opreasca umanitatea?" intreba el serios incercand sa fie cat mai stapan pe el insusi insa puteam observa cu usurinta cum sangele de pe perete ii distragea atentia. Mi-am inclestat pumnii, unghile patrunzandu-mi pielea palmei.