Capitolul 9: Incredere.

520 38 9
                                    

Au trecut cateva zile de cand bebelusul vampir este aici si de cand toti trei locuim in aceeasi casa facandu-ma sa ma simt intr-un hal fara de hal. E adevarat ca am incercat sa scap de ea de diverse ori dar Connor s-a dovedit a fii la locul si momentul nepotrivit de fiecare data, motiv pentru care planuiesc moartea a doi vampiri. Acum pe bune, sa o aduca pe Kayla aici a fost un lucru josnic. El chiar crede ca ma voi lasa usor? Nici pe departe. 

Am coborat usor treptele scarilor privind in jur si zambind la vederea casei goale. Din fericire nu se afla nimeni aici. Cu alti pasi saltati, mi-am aratat fericirea mergand in bucataria casei unde 2 cani de cafea stateau cuminti pe masa facandu-ma sa ma incrunt. Serios? Ma bucur ca s-au obosit sa-mi faca si mie o cafea. Oricum nu as fi baut-o dar puteau macar sa se osteneasca. Am oftat si m-am aplecat peste masa privind intens cele doua cafele. Ce as putea face acum? ma intreb in sinea mea muscandu-mi buza, gandul zburandu-mi la planuri malefice. Un zambet diabolic mi-a strabatut fata determinandu-ma sa ma duc spre rafturile din colt de unde am scos o fiola de verbina punand cate putin la fiecare. M-am holbat cateva clipe la verbina apoi am lasat-o de o parte. Voi lua mai tarziu, nu acum. Simt ca am nevoie de toate fortele.

Am asteptat minute bune pe scaunul de la masa pana cand s-au descis sa se intoarca cei doi, intrand in bucatarie. Kayla era cuibarita la bratul lui Connie, zambind ca o tampa, oferindu-mi o priveliste nu prea draguta. Din fericire nu am mancat nimic ca sa fe nevoie sa vars.

"V-ati putea pastra afectiunile pentru voi?" intreb ironica atragandu-le atentia cu un simplu tusit evident. Si-au indreptat privirile spre mine pentru a-i putea zarii privirea confuza a lui Connor dar si cea nervoasa a Kaylei. Am apucat rapid un mar ducandu-l la gura continund sa-i privesc. "Unii incearca sa ia micul dejun din cate vedeti" Blestemate fie merele astea!

"Oh, Lizzie. Vad ca te-ai trezit!" spuse Kayla cu un glas fals privindu-ma total dezinteresata. "Eu si cu Connor am fost sa privim imprejurimile." continua asigurandu-se ca nu uita sa-l mentioneze pe Connor in discutie. Mi-am rotit ochii frenetic privind-o atent.

"Pot sa jur ca a-ti fost sa priviti imprejurimile si ieri si alarteieri si ziua de dinaintea ei." spun ironizand-o, Connor pufnind amuzat.

"Scuzele mele, Lizzie, cu tine am uitat sa urmez acest intreg procedeu." imi spuse acesta lasandu-si zambetul specific la vedere.

"Apropo, mersi pentru cafea, orice ar fi facut-o!" incep sa vorbesc lasand marul deoparte. "E dragut sa stii ca va pasa." am exclamat ironica, Kayla ranjind sadic.

"Oh, Lizzie. Imi pare rau sa te imformez dar niciuna dintre cafele nu e pentru tine." imi spune si in sinea mea se zareste un ras ironic ca ecou. "M-am gandit ca stii si tu sa faci o cafea la fel de bine pe cat stii sa constrangi persoane." imi spune, teoretic ironic, cu tonul ei vesnic apasat si enervant.  I-am ignorat toanele intorcandu-mi privirea spre alta parte, acestia ignorandu-ma la randul lor. Se asezara in fata mea tragand cafelele spre ei. Nu m-am putut abtine sa nu-i privesc in timp ce duc cafeaua la gura si sa nu zambesc scurt pentru a nu ma observa. Connor se oprii brusc probabil observandu-mi mutra lasand cafeaua la cativa cm distanta de buze. M-am incruntat la gandul ca si-a dat seama fiind cat se poate de vizibila apoi i-am urmarit mai atent miscarile. Ma privea cu o oarecare privire suspicioasa care ma scotea din sarite.

"S-a intamplat ceva?" intreb serioasa privindu-l pe Connor atent. Kayla ridica o spranceana curioasa, iar Connor dadu negativ din cap in semn ca nu. Am zambit fals ridicandu-ma de la masa si mergand spre dulap prefacandu-ma ca vreau sa-mi fac si eu o cafea. 

Connor imi ignora gestul, ridicand din umeri indiferent apoi isi duse cafeaua la gura, atat el cat si Kayla, luand o gura mare. Doua secunde mai tarziu am auzit zgomotul canilor cum cad pe jos si se sparg. M-am intors brusc pe varfuri zambind si observand cum amandoi sunt pe jos tusind ca naiba.

Intoarcerea! ~ Klaroline Fan-FictionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum