Ziua urmatoare veni repede. Cum m-am trezit am facut un dus si m-am pregatit pentru plictiseala de la liceu. Abia asteptam ca anul scolar sa se incheie cat mai repede, ca sa scap de colegii mei enervanti. Am mancat o omleta mai mult arsa si m-am grabit sa plec. Eram imbracata cu o fusta pana la genunchi, neagra cu ceasuri maro pe ea, ciorapi negri si niste botine cu toc, un pulovar maroniu in degrade si geaca neagra de piele pe deasupra. Cum ieri a fost ziua mea, ma gandeam sa sarbatoresc, purtand hainele trimise de matusa mea ca si cadou.
Imediat ce am iesit pe usa blocului o racoare ma izbeste din plin iar ploaia imi uda crestetul roscat. Iubeam toamna: culorile ei calde, mirifice contrastau perfect cu vremea racoroasa si mohorata de-afara.
In drum spre liceu treceam printr-un parc cu alei largi, dar fara oameni ce se plimbau de-a lungul lor. Imi placea cand eram singura aici; acesta era locul meu. Aici ieseam mereu cu mama la joaca unde ne alergam una pe alta, pana cand ea ma prindea din urma si ma lua pe sus. Inainte amintirile dureau nespus, insa acum le luam pe toate ca un dar de la Dumnezeu ca ea inca a mai ramas pe Pamant in mintea mea si zambeam mereu cand ma gandeam la ele.
Ajunsesem in fata liceului. Mare si impunator acesta imi inspira numai dezgust si ura.
Pe parcurs ce inaintam in curtea sa auzeam bobocii care abia iesisera de la ore cum ma fluierau. "Retard mintal..." gandesc, dupa care imi continui drumul spre infern.
Intru pe usa inalta si salut calduros femeia de serviciu care pana acum mi-a fost mai aproape decat matusa mea.
Orele trecusera repede si din fericire nu am avut parte de alte surprize din partea colegilor mei, ceea ce m-a facut sa imi aduc aminte de coletul primit ieri. Ma grabesc sa ma imbrac si plec repede catre casa.
Nu puteam, insa, sa nu zabovesc putin prin parc. Vremea se inrautatise insa nu imi pasa. Mi-am lasat geanta pe o banca din apropiere si am inceput sa dansez impreuna cu picaturile de ploaie. Radeam si ma invarteam, amintindu-mi de momentele petrecute cu mama mea aici. Parca ii simteam spiritul cum se invarte cu mine. Era de nedescris...!
Ploaia ma udase pana la piele, insa nu asta m-a determinat sa plec spre casa. Era ca si cum ceva sau cineva imi intrase in trup si-mi controla mintea obosita.
Drumul spre casa a fost scurt si plin de cazaturi deoarece am alergat. Am intrat pe usa ca o furtuna si am dat buzna in sufrageria cufundata in bezna dupa care m-am oprit.
Acel ceva ce imi acaparase corpul a plecat. Cad in genunchi, simtindu-ma usurata complet. Imi ridic privirea si ma uit la coletul ce se afla inca pe canapea. Ma ridic, il iau si ii desfac ambalajul cu grija, lacrimile incepand sa il ude. Era o carte mare, cu copertile groase cat un deget. Pe prima dintre ele nu scria nimic; era doar o adancitura cu o forma ciudata. Ma uit la inelul de la deget, primit de la mama mea cand ma nascusem. Avea acelasi model. Pun bijuteria in forma de pe coperta si incepe sa se invarte usor pana ajunge la verticala.
Inima imi batea tare. Eram foarte speriata de ceea ce avea sa urmeze.
*
*
Primul capitol. Sper ca va place! :)
