From Impossible to Possible

Capitol 27

Ma bucur ca a aparut altfel ii ziceam lui Vaness ca am auzit-o cand ma barfea. Parca Dumnezeu l-a trimis ca prin lumina pe Harry ca sa intrerupa momentul care probabil urma sa fie cu bataie sau horror.

- ” Voi stiti cum se aude pana la cealalta camera? Sunt langa camera voastra si nu pot sa ma relaxez. Potoliti-va serios , sunteti fete nu balauri. Calmarea , e ora 9. Ce s-a intamplat? ” *Spune Harry serios*

Spiritele s-au calmat , cel putin tot ce am de zis eu o sa tin in mine , nu vreau sa dau pe afara. Cine stie la ce se ajunge dupa. E deajuns tot ce s-a intamplat pana acum si deja numai suport. Durerea capului i-ar isi face aparitia , si fac trei pasi in spate , lovindu-ma de perete. II aud doar vocea lui Harry.

- ” Dessire?! ” *Striga*

Numai aud nimic , urechile mi-se infunda si numai vad nimic in fata ochiilor decat ceva negru , negru intens. 

Perspectiva lui Harry

Ce s-a intamplat cu ea? Corpul ei micut , e acum lipit de perete si e cazuta jos. Imi e mila de ea. Nu stiu ce s-a intamplat si totul asa dintr-o data.

- ” Vaness? Ce i-ai facut? ” *Strig*

- ” Ce sa ii fac eu? E cazuta jos , acum in fata ta si tu ma intrebi pe mine ce i-am facut? Dumnezeule mare.. ” *Tipa*

Un oftat dur imi iese printre buze apoi il sun pe Liam.

- ” Liam? Stii ce se intampla cu Dessire? A lesinat aici , in fata mea in timp ce se certa cu Vaness. Nu inteleg ce se intampla cu ea , si nu stiu ce sa fac. Poti sa vi la camera lor , acum te rog? ” 

Liam ofteaza usor si aproba cu un simplu ,, da ,, speriat. Peste doua secunde , Vaness e calma si sta ingrijorata pe canapea asteptand sa ajunga Liam. Liam da buzna imediat in camera si inchide usa in urma lui.

- ” Nu stiu ce se intampla cu ea , in acelasi fel arata si la petrecere cand am gasit-o intinsa pe jos. Sa mergem la doctor. ” *Spune Liam*

Ma aplec sa o ridic usor. Nu pare sa zica nici ,, psst ,, asa ca o i-au in brate si coboram scarile apoi cand iesim afara , vantul puternic ii face parul sa zboare in toate directiile si doua suvite ajung pe fata ei , perfecta. Imi ridic mana la nivelul fetei ei si ii dau suvitele dupa ureche , sa se simta mai comod si sa nu se scoale din cauza lor. O bag in spate la bancheta din spate si eu ma pun la volan. Vaness se pune si ea in spate cu Liam si Dessire care e inconstienta.

- ” Liam , ai grija de ea. ” *Soptesc*

- ” Nu-i problema. ” *Spune Liam*

Liam se urca cu ea pe bancheta din spate , sa o mentina pe loc in timp ce eu pornesc masina. I-au o curba cu prea mare viteza si ea se zdruncina.

- ” Mai incet maaa! ” *Striga Liam*

- ” Scuze. ” *Zic*

Traficul e blocat si trebuie sa merg incet. Nu e deloc bine pentru ca o sa ajungem prea tarziu la spital si nu vreau sa pateasca nimic. 

Peste 20 de minute

Ajungem imediat la spital , lucru care e destul de bine pentru Dessire. Vaness si cu mine o luam fiecare de un brat in asa fel incat sa pluteasca cu ajutorul nostru. Intram in spital si ma indrept spre unul din doctorii.

- ” Buna Ziua. Va rog , o puteti consulta pe fata asta? A lesinat acum jumatate de ora in camera de la facultate si nu stim de ce. ” *Spun ingrijorat*

Nu stiu ce e cu mine. Nu stiu de ce imi fac griji asa dintr-o data. Oricum tot ce vreau e sa fie totul in regula.

- ” Desigur. Miruna du-o pe fata la cabina nr. 21 sa o consultam te rog. ” *Striga doctorul*

- ” Va multumesc din suflet. ” *Spun*

Doctorul ne face semn mie , lui Liam si lui Vaness sa il urmam iar Dessire e pusa pe targa. Nu arata bine deloc intr-un spital. Corpul Dessirei nu ocupa decat usfert din toata targa. Nu ii sta bine pe targa , prea frumoasa pentru asa ceva. Nu ii sta bine ranita nici fizic si nici in interior.

- ” Puteti astepta aici. Nu se stie sigur cat va dura , dar in mod normal cam o ora. ” *Spune docorul si se indreapta spre sala nr. 21*

Sper din suflet ca nu e ceva grav. Cum de ma aflu intr-un spital si mai ales asta fiindca am adus o fata lesinata aici? Chiar trebuie sa notez in calendar ca am fost un gentalmen adevarat ca niciodata.. Ma opresc din gandurile mele seci si incep sa ma gandesc la ce se poate intampla daca va pati ceva. Ar fi numai vina mea si a lui Vaness , a mea pentru ca nu am ajuns la timp , si a lui Vaness pentru ca tipau amandoua ca doua descreierate. Nu stiu ce i-a provocat asta Dessirei dar in mod sigur nu vreau sa fie ceva grav.

Peste o ora

Astept cu nerabdare sa apara doctorul dar e in zadar. Gandul ca Dessire va pati ceva ma tot seaca la cap. Nu ar fi bine daca s-ar intampla asa ceva si nu i-as permite. Eu sunt pe unul din scaunele din fata salii 21 asteptand ca doctorul sau Dessire sa de-a un semn de viata , dar niciunul nu se misca din sala.

- ” Esti bine? ” *Intreaba Vaness*

- ” Serios Vane? Ma intrebi daca sunt bine.. Daca nu am murit , sunt inca bine aici , din cate se vede stau jos pe un scaun si vorbesc cu tine. E logic.. doar ca nu stiu , imi e frica sa nu pateasca ceva. Si daca cumva ar patii ceva numai TU si EU suntem de vina pentru toate astea.. Nu inteleg de ce ati sarit la cearta ca doua handicapate dar faptul e deja consumat si nu vreau sa ma mai cert cu nimeni. Tot ce trebuia sa stiti era sa nu faceti ce ati facut. Probabil stresul a facut-o pe Dessire sa ii vina rau si asta e numai vina noastra. ” *Spun*

- ” Stii ceva , Harry? De cand ai inceput tu sa te gandesti la ea? Adica totusi.. erai mereu egoist si nu iti pasa de nimeni din jur. Daca e vina mea sa stii ca chiar imi pare rau.. Nu am vrut sa intentionez asta si chiar regret.. tot ce mi-as dorii acum ar fi sa iasa in picioare , singura Dessire din sala. ” *Sopeteste Vaness*

- ” Tu esti handicapata sau te prefaci? Iti imaginezi ca ea a lesinat in fata noastra si nu s-a miscat deloc , si acum e intr-o sala si doctorul o consulta de o jumatate de ora , nu? ” *Rad stangaci*

- ” Serios , Harry? Potoleste-te ca nu e chiar asa. O sa fie totul bine , doar ca dragutul de Harry isi face 1001 de probleme. ” *Mi-o intoarce Vaness*

- ” Odoodd ce draguta esti tu. Ma faci si dragut , nebuno. Bine , bine hai sa incetam si sa asteptam sa iasa odata din sala aia nenorocita. ” *Spun si dau cu pumnul in perete si mai multi ochi se atintesc spre mine*

Chiar nu suport cand sunt privit din toate partile. Si mai ales acum ca sunt si nervos , privirile astea ma fac sa le sparg capul la toti.

- ” Aveti trei secunde sa va intoarceti privirile. ” *Tip*

In cateva minute se face liniste si nimeni nu se mai uita la mine. Parca aud sosoteli cum sunt barfit dar nu ma intereseaza. Tot ce vreau e ca sufletelul ala mic din sala sa se faca bine , odata. La dracu!

Doctorul iese din sala si imi face semn sa ma indrept spre el. A dat Domnul sa iasa odata! Credeam ca si-a pus el perfuzia in loc sa i-o puna lui Dessire , ori a lesinat naiba acolo langa ea.