From Impossible to Possible

Capitol 32

- ” Ai de gand sa ramanem aici? Nu vrei sa mergem sa facem si altceva? O plimbare mica pe aici , sa mancam gogosi sau altceva? ” *Zambesc*

- ” Nu. Scuze. Imi pare rau daca te-am emotionat. La naiba cu toate astea. ” *Incearca sa rada Vaness*

- ” E okay. Eu sunt bine. Ce vrei sa facem? ” 

- ” Orice. Ce zici? Mergem la ,, DoarGogo ,, sa luam niste gogosi? ” *Intreb si ea aproba din cap*

Ne indreptam spre ,, DoarGogo,, acesta fiind numele gogosariei. Dupa ce ii spunem barbatului de acolo ce gogosi vrem ne indreptam pe una din bancile de langa lac.

- ” Totul e asa frumos aici. ” *Spune si observ cum o lacrima ii da dar o sterg imediat*

Chiar era frumos. Si avea mare nevoie de aer liber si bineinteles de o prietena. As putea sa umplu golul din inima ei lasat de Roxy dar nu stiu daca voi fi aceeasi fata rebela ca si ea. Nu vreau ca lui Vaness sa ii fie imposibil sa iasa cu mine afara de frica lumii care va rade din cauza diferentei dintre mine si ea. Vaness are tatuaje , piercing in buric din cate am observat eu si multe altele pe care eu nu le am. Diferenta varstei nu e decat de cateva luni intre noi ceea ce e destul de bine. Pe lac erau tot felul de rate in toate culorile. Soarele nu era pe cer , erau doar cativa nori care prevedeau ca v-a venii o furtuna.

- ” Cred ca v-a veni furtuna. ” *Spun*

- ” O furtuna ca-n inima mea. ” *Spune*

- ” O sa fie bine. ” *Spun*

- ” O sa fie bine ce , Dessire? Am sperat in orice secunda un mesaj de la ea , un apel , macar sa-mi zica Lasa-ma dracu in pace si vezi-ti de viata ta , dar nici atat nu a putut sa faca pentru mine. Sa speram ca o sa fie bine? Numai are ce sa fie bine.. ” 

Stiu ca tot ce iubea a pierdut dar asta nu inseamna ca viata ei a luat sfarsit aici din cauza asta.

- ” Daca nu putem spera la un ,, bine ,, atunci macar o sa fiu eu aici sa alung orice lacrima care vrea sa-si faca aparitia pe obrajii tai. Okay? ” 

- ” Esti atat de buna. Dupa ce ca eu am fost o proasta ca.. ” 

Nu a apucat sa termine propozitia ca a inceput furtuna. Adoram mereu sa stau in ploaie si obijnuiam sa dansez cu Rebecca.

- ” Uite! Ploua! ” *Strig si ii i-au mana*

Ne indreptam spre un loc mai pustiu si incepem sa dansam. Bineinteles ca era un dans jucaus , unde doar ne intorceam pe o parte si pe alta , ne invurteam si cam asta era tot. Un fulger alaturi de un tunet si-au facut aparitia si Vaness s-a speriat si a pus mana pe umarul meu.

- ” M-am speriat. Vezi ca si fulgerul si tunetul oricat de dusmanosi ar fi unul pe altul , aproape dar in acelasi timp la departare , tot impreuna sunt? ” *Intreaba*

- ” Nu te mai purta ca un copil. Si daca vrei sa iti raspund la intrebare da , e adevarat. ” *Soptesc*

Vaness ma trage de mana si ma pune pa banca langa ea. Stropii mici de ploaie imi atingeau fata , si copacii se dadeau de o parte si de alta , parca dansand. Deodata Vaness imi prinde mana.

- ” Ma simt prost. Singura. ” *Plange*

- ” Cateodata singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa-ti amintesti ca vei fi bine. Daca nu esti sigura de asta azi , maine dar intr-o zi asta se va adeverii. Trebuie doar sa sperii asta. Sa-ti repeti acest lucru de o mie de ori pana cand vei ajunge sa crezi in propriile tale cuvinte. Iti reamintesc ca lucrurile s-au schimbat , ele s-au schimbat dintr-un motiv anume. Tu trebuie doar sa dai drumul amintirilor ca pe un album vechi , plin cu poze si sa mergi mai departe. Chiar daca vei simtii ca numai poti , trebuie doar sa o faci sa speri si sa poti sa iti continui drumul ,, mergand mai departe ,,. Iti e greu si te vei simti singura dar tine-te bine pentru ca te asigur ca nimeni nu-ti poate spune ca poate maine va fi o ,, ce-a mai buna zi din viata ta ,,. Planurile ti-le faci singura si dau gres sau nu cu ajutorul tau. Trebuie sa iti faci viata asa dupa cum vrei tu. Ai pierdut doar o persoana , dar stand asa daca te gandesti inca e in viata , si ea e alaturi de o persoana care poate o face mai fericita decat o faceai tu odata. Mama mi-a spus demult si mi-a tot repetat ca : ,, Dragostea adevarata este atunci cand traiesti o iubire si posibila si imposibila pana ajungi in punctul cand chiar nu se mai poate , atunci cand lupti pentru acea prietena si ea iti da motive pentru a face asta,,. Cand pierzi pe cineva , fiecare rugacine ca el sa fie bine acolo unde e , ori printre noi , ori sus. Te asigur ca nu o pot inlocui pe Roxy asa de repede , pentru ca nu ramane doar in mintea ta ci si in inima si nu ii pot lua locul. Dar promit aici in fata ta , ca daca nu imi dai motive sa ne certam sau altceva , te voi ajuta sa treci mai departe si iti voi fi alaturi in orice secunda. Voi fi aici si la greu , si la bune si la rele. ” *Soptesc*

Parca ii vad zambetul aparut pe fata. Nu suport sa o vad suparata si nu merita asta.

- ” Iti multumesc pentru fiecare secunda in care imi esti alaturi si imi stergi lacrimile. Nu credeam ca voi gasii pe cineva ca tine. O sa iti raman datoare cat o sa pot eu. Iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine , pentru toate momentele de pana acum in care am trecut peste alaturi de tine. Dar vreau sa iti zic ca .. ” *Incearca sa spuna dar ii pun mana la gura*

- ” Asculta-ma! E a doua oara cand nu ma lasi sa termin si ma refer la aceeasi chestie! ” *Tipa ca descreierata”

- ” Stai calma. Nu trebuie sa mai aud nimic. Stiu ca imi multumesti dar nu e nevoie , sunt prietena ta si nu te voi lasa sa cazi , orice ar fi. Asta in cazul in care nu imi dai motive.. ” *Rad*

- ” Dar.. ” *Spune*

- ” Fara dar si poate. Suntem deja ude fleasca , nu crezi ca ar fi bine sa mergem spre casa? ” 

Intreb in timp ce ma ridic sa arunc cutia in care au fost puse gogosile. Dupa ce le arunc ma intorc la Vaness care priveste suparata in gol.

- ” Esti bine? ” *Imi dau ochii peste cap*

- ” Ai zis ceva? ” *Ma intrerupe*

- ” Nimic important. ” *Repet faza cu ochii*

- ” Bine. Mergem? ” *Adaug*

- ” Sigur. ” 

Facem ocolul parcului in timp ce ea imi  mai spune de niste faze amuzante din viata ei iar eu fac tot posibilul sa-mi pun imaginatia la socoteala sa pot inventa si eu niste lucruri amuzante care sa i-le zic in cazul in care v-a vrea sa planga si eu o sa fiu acolo sa o fac sa rada. Stiu ca ne comportam ca niste copilasi de doi anisori dar asa eram obijnuita. Nu imi pasa de varsta care o am , nu imi pasa de ce , cum si cand atata timp cat am prietenii aprope de mine indiferent de varsta si altele. Nu imi pasa ce vroia sa zica in timp ce eu am oprit-o de doua ori , dar daca v-a fi nevoie imi v-a zice in paricular.

- ” Asculta. Ne-am indepartat de camera noastra , suntem departe de parcul asta. Ar fi bine sa mergem intra'colo si sa chemam un Taxi. Ce zici? ” 

- ” Desigur. ” *Spun in timp ce aprob din cap*

In 10 minute Taxi e deja aici. Tot timpul drumului stau cu capul lipita de geam si privesc. Lumea e asa frumoasa. Daca as cunoaste si eu toate imprejurimile. Tot ce ma inconjoara. Dar nu ma indoiesc de faptul asta pentru ca odata si odata o sa cunosc prea multe incat nu voi mai vrea si altceva.

- ” Am ajuns. ” *Spune Vaness*

Ma cert cu ea cateva minute care din noi sa platim pana cand o dobor pe Vaness si ea ma lasa sa platesc eu , de data asta. Ajungem in camera si imediat imi dau incaltarile jos , apoi ma duc direct la baie.

- ” Hei! De ce ai intrat tu prima? Pana atunci o sa fac o balta de apa daca nu iesi mai repeede! ”

Era sa uit. Va multumesc mult de tot pentru toate voturile si vizionarile. Cartea asta a ajuns la 1.000 vizionari , nu credeam ca o sa se intample asa ceva vreodata. Va multumesc din inima si ma bucur ca cititi aceasta carte. Astept parerile voastre si sunt dezamagita ca nu le primesc dar o sa astept incontinuare. Acesta e capitolul 32 :*. Urmatorul capitol o sa il pun vineri cel mai sigur. Va multumesc inca odata. Va pup si va iubesc pe toti.

~Reea