From Impossible to Possible

Capitol 41

Numai stam pe ganduri si ne despartim. Eu o i-au pe Mia si mergem sa vizitam imprejurarile. Departe era o mica padure plina de verdeata care se vedea cu ochiul liber , asta datorita felinarelor. In fata curtii pe laterala era marea piscina. In spate ne aflam noi , unde era si o mica terasa. De jur imprejurul casei erau multe flori. Cum intrai in curte , erai acoperit de o suprafata alba , care avea flori de toate culorile , cu luminite de noapte care se aprindeau. Sa revenim unde eram , corturile sunt deja gata. In fiecare cort stau cate doua persoane. O urasc pe Vaness pentru simplu fapt ca sta in cort cu aia.

- Pamantu' catre Dess?

Isi flutura blonda mana prin fata mea. Imi cer scuze de neatentie apoi ne asezam pe banca din piatra alaturi de ceilalti. Flacarea devenea din ce in ce mai mare si mai stralucitoare in asa fel incat ne incalzea tot corpul.

- Dupa ce terminam cu tabara de foc , mergem in cort si povestim. Adica facem orice , ce iti place tie.

Si uite asa au trecut cateva ore de cantat , de stat , de glumit si de povestit intamplari amuzante din viata fiecaruia.

- Puteti sa va retrageti in corturi acum. Eu unul am obosit si am nevoie de relaxare. Noapte buna.

Spune Harry iar noi ii raspundem cu un noapte buna afurisit. Ii fac cu mana lui Vaness si o imbratisez apoi intru in cort impreuna cu Mia. Sper sa iasa vie Vaness maine din cortul ala.

Mia a luat o paturica si am iesit afara din cort , in fata lui. Am asezat patura si apoi ne-am pus peste ea.

- Ce frumoasa priveliste. Ce stele adevarate si stralucitoare. Daca la fel ar fi si oamenii..

Spune Mia.

- Ce ai vrea sa insemne asta?

- Ca nu poti sa ai incredere in toata lumea. Unii ar fi bine sa isi scoata masca ca nu e Halloween.. Nu toata lumea e asa cum pare.

Zambeste. Ce vrea sa spuna cu asta?

- Da-mi un exemplu de astfel de persoana.

- Nu stau sa bag râcă intre prietenii acum. Daca vrei dau numele persoanelor dar nu ii dau si in gat. Poti sa iti dai si singura seama ca nu sunt buni pentru tine , si ce au facut. Pai .. Malik , Vane , Hate.

Ce poate sa insemne asta? Ce au facut asa de rau incat sa creada asa ceva despre ei. Nu poti sa caracterizezi pe cineva asa..

- Te-ai certat cu ei de spui asta?

Intreb fiindca curiozitatea mi-o i-a inainte ca de obicei.

- Nu pui , doar ca e simplul si purul adevar. Stiu ca te doare sa auzi asta dar n-am ce sa-ti fac. Ghinion in prietenii. Nu vreau sa te ranesc sau altceva , dar m-ai intrebat si eu ti-am raspuns.

Imi musc buza inferioara sa imi abtin lacrimile care vor sa evadeze. Imi duc ochii sus si privesc stelele. Sunt sute si mii , asa de stralucitoare si apropiate. Stau si le privesc pana intru intr-un vis. Eram o persoana fara griji si probleme , eram o simpla eleva la liceu. Nu aveam prietenii care sa ma sustina intradevar si totul era asa de rece. Pana cand am vazut la capatul tunelului o raza de lumina , atunci cand i-am cunoscut pe ei in primul an de facultate si mi-au facut viata mai frumoasa. Ce tot zic eu aici? Se pare ca Vane nu s-a schimbat si nici nu o sa o faca vreodata , e aceeasi persoana de dupa magazin. Tresar cand doua brate se pun in jurul meu. Era Mia care ma imbratisa si incerca sa ma faca sa ma simt mai bine.

- Imi pare rau. Acum hai sa lasam asta. Spune-mi despre viata ta.

Spune Mia si imi sterge lacrimile cu buricul degetului. I-a stai , eu chiar am inceput sa plang? Lasa Dess , cu timpul sigur o sa iasa adevarul la iveala si normal ca cea care va suferii o sa fiu tot eu.

- E okay. Pai ce vrei sa aflii din ,, minunata ,, mea viata?

- Prietenii , familia , liceul si tot ce mai vrei tu sa imi spui.

- Eh. Nu e nimic foarte important. La liceu niciodata nu am avut prietenii , eram jignita si calcata in picioare de cea mai populara fata din liceu. Nu credeam pe nimeni in stare sa fie prietena cu o carpa ca mine. Asta pana cand am cunoscut-o pe Rebecca care mi-a facut fiecare firicel din viata mai frumos. Am cunoscut-o prin colega de serivici a mamei care era super de treaba. O chemam pe Rebecca la mine , ne sfatuiam si ajutam la teme si toate cele , si asa am devenit din ce in ce mai apropiate. Cu timpul , am avut probleme cu banii asa ca ne-am mutat aici in Anglia unde se castiga mai bine. Am plans mult cand a trebuit sa ne despartim dar am incurajat-o spunandu-i " Fata tine minte 3 cuvinte : Viata merge inainte. " Am promis ca o sa tinem legatura telefonica si asa a fost. Mama si tata sunt tot aici in Londra , la cativa pasi de campus. Mama era aceea fiinta intelegatoare si iubitoare. Tata banuiesc ca mereu ma urat fiindca mereu cand eram mica il asteptam cu poza in mana el fiind plecat la servici. Mereu vroiam sa schimb o vorba cu el dar imi zicea ca e prea ocupat cu serviciul , nu am nici o amintire frumoasa cu el. Am acceptat si asta si am trecut cu vederea. Imi e dor de ei dar o sa le fac o vizita intr-o zi.

- Asa sa faci. Ai avut o viata grea. Dar acum ne ai pe noi aici.

- Dah..

- Numai fi suparata. O sa fie totul bine. Macar sa speram.

- Am sperat mult si niciodata nu mi s-au implinit visurile. Bine , gata cu supararea. Cred ca e trecut de miezul noptii. Ce ai zice sa ne culcam.

- Eh. Sigur.

- Noapte Buna.

Spunem la unison apoi incepem sa radem si ne ducem in cort. O pofta de apa mi-a venit cand deja ajunsesem in cort. Ma ridic si o anunt pe Mia ca ma duc sa i-au o sticla cu apa din geanta de pe terasa. Ca sa ajung acolo , trebuia sa tranversez cortul lui Hate si Vaness. Cand am trecut pe acolo , m-am oprit instantaneu cand le-am auzit susotind , lumina fiind aprinsa in cortul lor , asa ca li-se vedeau umbrele.