From Impossible to Possible

Capitol 42

Inaintez doi , trei pasi spre cortul lor ca sa pot auzii mai bine ce vorbesc.

- Nu stiu , fata. Dar oricum presimt ca e urat din partea noastra la ce am facut. Nu e corect ce facem..

O aud pe Vane.

- Nu chiar. O merita din plin. Ti-am spus si iti repet , daca nu respecti motivul meu , rupem prietenia.

- Fie. Dar stii ca e greu sa fac asta , nu? Si daca o sa ma prinda , sigur nu ma va ierta in viata ei.

- Serios? De cand Vane e asa de grijulie?

- Nu stiu nici eu.. E o harababura totala. Stii si tu ca nu o suport dar pur si simplu imi e asa de greu..

- Haide frate , Vane ai facut si lucruri mai  rele de atat. Iti e greu sa faci asta?

- Da.. Dar sigur o sa fac asta. Nu as suporta prietenia ta distrusa. Stii ca tin la tine ca la ochii mei din cap. Sunt in stare de orice pentru tine.

- Stiam eu. *Ii spune Hate lui Vane apoi o imbratiseaza si se vede prin cort*

- Bine. Cand vei face ce ti-am zis?

- Paiii...

Numai aud continuarea fiindca calc pe o creanga si alunec pe spate.

- La dracu'.

Soptesc incet ca sa nu aud decat eu si persoana mea. Ma ridic repede si ma duc spre terasa. Sper ca nu m-au auzit.

Perspectiva Vanessei

- Omg. Ce a fost aia?

- Si eu am auzit.

Ies din cort si ma uit in stanga si in dreapta si ma rog sa nu fii auzit nimeni conversatia mea cu Hate. Pe terasa se vede o umbra dar cred ca sunt gandacii zburatori de noapte. Decid sa o las balta si sa intru inapoi in cort. Daca era Dess sigur nu m-ar fi iertat niciodata. Nu pot sa ii fac asa ceva dar trebuie sa risc pentru prietenia mea cu Hate.

- Deci?

- Nu stiu. Nu am vazut decat niste umbre.

- Si ce ne pasa? Tu ai acceptat de la inceput , si vina mea e ca te-am pus sa faci ce te-am pus.

- Dah.. Ai dreptate.

Perspectiva Dessirei

Acum ma aflu in cort. Mia , multumesc lui Dumnezeu , a adormit deci ma pot descarca in mine.

Ma asez in capatul cortului si le dau drumul din cusca lacrimilor. De ce eu? De ce ei trei imi fac mie asta? O , deci Malik deaia era asa mereu. Deaia. Nu pot sa cred ce prefacuti. De ce numai mie mi-se intampla toate astea. Numai suport. Sunt si eu om , am si eu suflet si inima. Vor sa le reamintesc asta?

Imi duc mainile la genunchi , ma aplec si alte lacrimi isi fac aparitia. Mia se foieste , apoi se ridica in fund si vine langa mine.

- Esti okay?

- Da.

Spun si imi sterg rapid lacrimile dar altele se preling si parca se dau pe pârtie.

- Ba nu , ma minti.

- Cum poti sa crezi asta? Sunt bine.

O mint si incerc sa imi tin lacrimile sau sa le evaporez pe cele care sunt deja pe obrajii mei rosi.

- Atunci de ce plangeai si tremurai asa?

- Ti-am zis. N-am nimic. Sunt okay. Motivul pentru care plang e ceea ce mi-ai zis tu.

- Urat de tine. Ti-am zis doar adevarul ca sa stii la ce sa te astept , nimic altceva. Imi pare rau. Hai sa ne culcam.

- Bine.

Ne bagam impreuna sub plapuma si in cateva minute ma i-a somnul si patrund intr-un vis care as vrea sa fie adevarat. Sa fiu si eu bine macar odata..

***

- Neata.

Spun si ma ridic de sub materialul gros si cald.

- Hai afara , e aer proaspat si iti face bine.

Imi zambeste Mia apoi ma imbratiseaza.

O vad pe Vaness cum iese din cort dar nu vreau sa o bag in seama. Nu merita. Nu se gandeste si la mine macar odata?

Nu. O are pe Hate. Ce ar interesa-o de mine? Cat ghinion am avut sa ma atasez de o persoana care m-ar arunca doar pentru prietenia ei cu Hate. Nu stiu sigur daca in cort vorbeau despre mine dar din ce mi-a zis Mia , mai mult ca sigur e asa. Oare Miei chiar ii pasa de mine? Poate ma insel si de data asta.

Cand trec pe langa terasa , ma impiedic de o creanga si intru intr-un om. Ma sperii si imi ridic privirea. Era Zayn. Inca am boala pe el asa ca ii marai un simplu " scuze ".

- Uite-te pe unde mergi. Poate data viitoare pupi pamantu'.

- Vai ce sa zic.

Numai sa zic nimic ca Mia ma trage si mergem pe leaganul de cateva zile , cel din lemn.

- Esti mai bine ca ieri?

- Sunt bine.

- Eh. Sper sa zici adevarul.

Cineva imi pune mana pe umar iar eu tresar. Era Vane. Nu vreau sa vorbesc cu ea dar o sa banuie cateva lucruri.. Poate va zice ca am urmarit-o sau alte cacaturi , macar sa tin supararea pentru mine.

- Ce faci? Numai stii sa bagi lumea in seama?

Ma intreaba Vaness. Imi dau ochii peste cap si ma gandesc la un raspuns bun care sa il dau dar nu gasesc nici unul. Prefer sa fiu fata buna nu o zdreanta.

- In deosebire cu tine , stiu.

- Oh. Ce i-ai bagat in cap si eu nu stiu?

Spune catre Mia dar ma bag eu imediat.

- Ea nu are nici o vina. Stie sa pastreze o prietenie ca pe un trandafir intr-un borcan. In deosebire cu altii care lasa fiecare petala din trandafir sa se ofileasca.

- Adica?

Intreaba si eu imi scutur capul. Nu trebuia sa ii zic despre asta. Ce fac acum?

- Scuze , am visat urat aseara.

- Sigur esti okay?

- Dah.

- Cred ca ma duc in camera. Gah , e frig. Ne vedem mai incolo.

Adaug.

Am trecut pe langa baietii care stangeau corturile apoi am ajuns la sufragerie. Am urcat scarile si am intrat in camera mea.