Doar noi doi {Drarry}

XI

Harry pov: Am ajuns deja de două săptămâni la familia Weasley și m-am simțit destul de bine. Mai puțin momentele când Ginny încerca să mă recâștige. Am vorbit în fiecare zi cu Draco ne scriam iar tot era foarte bine. Îmi este foarte foarte dor de el și de tot ce este legat de el. Chiar dacă această vacanță a fost foarte liniștită nu suportam pentru  că doamna Weasley și Ginny se certau mereu pe subiectul ăsta cu mine și iubitul meu. Iubitul meu...ce bine sună...mă topesc după el. Aș face orice pentru el...

Draco pov: Sper ca Harry să fi avut o vacanță mai frumoasă decât mine. Așteptam cu nerăbdare scrisorile de la el. Faptul că am tot vorbit cu el în fiecare zi ma ținut liniștit știind că cineva mă iubește. Spre deosebire de tata el chiar ține mult la min și mă iubește. Abia aștept să treacă și săptămâna asta pentru a putea să mă reîntâlnesc cu Harry. A fost foarte greu aceste săptămâni cu tata reproșându-mi tot felul de insulte de la el. În fiecare zi mă închideam în cameră și plângeam ore întregi. Nu mai pot suporta! Este groaznic!

Înapoi la Hogwarts

Harry a sărit în brațele iubitului său imediat ce l-a văzut. Ia dat un sărut tandru și nu și-au dat drumul câteva secunde bune. Dorul unul de celălat ia distrus pe dinăuntru. Când și-au dat drumul aveau lacrimi în ochi și-au dat seama că nu pot sta unu fără celălat.

Draco: Mi-ai lipsit așa de mult, iubire...
Harry: Și tu mi-ai lipsit, Dray!

În cameră
Harry plângea și încerca să nu facă prea mult zgomot pentru ca Draco să nu-și dea seama, nu vroia să-l îngrijoreze...dar în zadar...

Draco: Harry? De ce plângi? Ce s-a întâmplat?! Spuse el pe un ton foarte îngrijorat.
Harry: Nu-ți face griji, Dray...voi fi bine!
Draco: Iubire, trebuie să-mi spui ce ai! Te pot ajuta!
Harry: Urmează să...mor. Dray, Ști-tu-cine se va întoarce...mă va omorâ...spuse el plângând în hohote.
Draco: Dar...nu! Nu este posibil, Harry! Nu! Refuz să cred! Spuse el începând instant să plângă și el la fel de rău...
Harry: Ba da...este posibil...
Draco: Nu mă lăsa singur! Te implor! Nu poți murii! Nu mă lăsa singur! Nu...
Harry: Nu am de ales...

S-au luat în brațe unul pe altul încercând să se oprească din plâns.

Draco: Va fi bine...va fi bine îți promit. Spuse el în timp ce îl mângâia pe Harry liniștindu-se și el în același timp.

În timp cei dou s-au liniștit aproape complet. Aveau o frică mare în ei. Se țineau în brațe...calmi...