Înger păzitor

Capitolul V

Caine se trezi hămesit... după ea. Lui Jade cămaşa de noapte i se ridicase pe coapse.

Zăcea ghemuită lângă el şi-şi aruncase piciorul drept peste ale lui, acoperindu-i cu genunchiul bărbăţia înfierbântată. Din respect faţă de ea, Caine dormise cu pantalonii pe el, dar îi simţea arsura trupului stigmatizându-l cu dorinţă dogoritoare.

Faţa i se rezema pe pieptul lui gol. Îşi ţinea buzele uşor despărţite şi respira adânc, regulat. Avea gene lungi, negre ca noaptea, şi o spuză sănătoasă de pistrui peste rădăcina nasului.

Caine continuă să-i privească faţa fermecătoare până când excitaţia îi deveni atât de dureroasă încât strânse din dinţi.

Avu nevoie de un mare efort ca să se desprindă de ea. Când încercă s-o întoarcă pe spate, îşi dădu seama că Jade îl ţinea de mână. Și nu părea dornică să-i dea drumul.

Fu nevoit să-i desfacă degetele cu forţa. Apoi îşi aminti că-n noaptea trecută îl făcuse nemernic împuţit. Şi totuşi, acum îl ţinea strâns. Era sigur că, după ce trezea, avea să se ferească iar de el. Când dormea însă, nu-şi putea ascunde vulnerabilitatea, ceea ce-l încânta enorm.

Îl cuprinse un val posesiv feroce. În momentul acela, privindu-şi îngerul, jură să nu lase niciodată să i se întâmple ceva, fiind hotărât s-o apere cu preţul vieţii.

Atâta vreme cât era păzitorul ei... sau, poate, voia să rămână cu el mai mult, mult mai mult... Peste două săptămâni, Nathan urma să se întoarcă acasă, pentru a-şi ocroti sora. Oare Caine avea să se poată despărţi de ea atunci?

Nu avea nici un răspuns pregătit; ştia numai că gândul de a renunţa la ea îi făcea inima să se strângă şi stomacul să se încleşteze.

Numai atât era dispus să recunoască faţă de sine, numai atât voia să cedeze. În nici un caz nu-i era posibil să judece logic cu o frumuseţe pe jumătate goală petrecută peste trupul lui. Da, îşi spuse, în timp ce o săruta pe frunte, avea să aştepte până mai târziu ca să-şi pună ordine în gânduri. Se spălă şi se îmbrăcă cu hainele lui Lyon, apoi o trezi pe Jade. Când o înghionti uşor, fata încercă să lovească.

— E-n regulă, Jade, îi şopti el. A sosit timpul să te scoli.

Roşie în obraji, se ridică în capul oaselor. Caine o privi cum se acoperea cu pătura până sub bărbie. Acel gest pudic nu folosea la nimic având în vedere că noaptea o văzuse goală, dar preferă să nu-i spună.

— Te rog să-mi scuzi purtarea, şopti ea cu voce răguşită de somn. Adevăru-i că nu sunt deloc obişnuită să mă trezească din somn un bărbat.

— Aşa sper şi eu, replică el.

Îl privi mirată.

— De ce speri asta?

— Încă nu te-ai dezmeticit destul ca să te joci de-a Socrate cu mine, îi spuse el blând.

Jade îl privi cam buimacă. Aplecându-se Caine o sărută scurt şi apăsat, terminând înainte de a avea o reacţie... sau a strânge pumnul.

Când se retrase, pe faţa ei apăruse cea mai uimită expresie.

— De ce-ai făcut asta?

— Fiindcă aşa am vrut.

Porni spre uşă, dar Jade îl strigă:

— Unde te duci?

— Jos. Ne vedem în sufragerie. Probabil Christina ţi-a lăsat nişte haine în camera cealaltă, scumpo.