Înger păzitor

Capitolul XIV

Matthew şi Jimbo păreau la fel de obosiţi ca Jade, când ajunseră la destinaţie. Hotărâseră să înnopteze în hanul izolat pe care-l frecventa Harry când era pe fugă. Jade insistase să meargă acolo pe un drum ocolit, mai lung cu două ore, ca măsură de prevedere în caz că erau urmăriţi.

Hangiul era prieten cu Black Harry, cu o reputaţie cam dubioasă şi el, aşa că nu punea niciodată întrebări de prisos. Dacă i se părea ciudat că o lady bine îmbrăcată călătorea cu doi oameni ce păreau în stare să-i taie cuiva gâtul pentru câţiva gologani, nu comentă nimic.

Jade primi dormitorul din mijloc, deasupra scării. Jimbo şi Matthew luară camerele dintr-o parte şi cealaltă. Întrucât pereţii erau subţiri ca hârtia, nimeni nu se temea că le-ar putea penetra cineva fortăreaţa provizorie. Treptele erau atât de vechi şi şubrede, încît până şi un şoarece ar fi făcut zgomot.

Jade făcu o baie fierbinte, apoi luă pe ea halatul lui Caine şi se duse la culcare. Rana de pistol i se vindecase aproape complet, dar încă o mai ustura, ceva de speriat.

Adormi rugându-se să nu aibă coşmaruri în noaptea aceea, de teamă că ţipetele ei i-ar fi alarmat pe Matthew şi Jimbo. În timpul nopţii se făcu mai frig, iar Jade se înfofoli cu pătura. Nu-I simţi pe Caine când se strecură în pat, lângă ea.

Pe ferestruică intra lumina lunii. Caine zâmbi când văzu că avea pe ea halatul lui. I-l scoase încet, apoi îi luă cuţitul de sub pernă şi, în sfârşit, începu s-o sărute uşor pe gât.

Jade se trezi încet.

— Caine? şopti ea, cu vocea îngreunată de somn.

— Da, iubito? răspunse în şoaptă Caine, înainte de a-şi strecura limba în urechea ei. Jade începu să se înfioare.

Îşi coborî mâna peste pieptul ei, îi încercui ombilicul, apoi urcă din nou spre un sân. Jade oftă din nou. Caine era atât de cald, mirosea atât de frumos şi, o, cât de uşor alunga frigul! Continuă s-o mângâie, aşteptând-o să-şi dea seama unde era. Dacă încerca să strige, era pregătit să-i acopere gura. Deşteptarea se produce fulgerător. Palma lui Caine îi reteză ţipătul.

— Iubito, dacă strigi, va trebui să-i atac pe Matthew şi Jimbo, când se vor repezi aici, şopti el, întorcând-o pe spate şi acoperind-o cu trupul lui. Şi nu vrei asta, nu-i aşa?

Jade clătină din cap. Încet, Caine îşi retrase mâna de pe gura ei.

— Eşti gol.

— La fel ca tine. Convenabil, nu-i aşa?

— Nu.

— Ba da. Şi e o senzaţie foarte plăcută, nu?

Era o senzaţie minunată, dar Jade nu putea s-o recunoască, desigur.

— Cum ai ajuns aici?

Drept răspuns, o sărută pe bărbie. Ea îl înghionti în umăr.

— Caine, ce faci aici?

— Te impresionez, iubito.

— Ce...?

— Mai încet, o preveni el. Să nu se trezească băieţii.

— Nu sunt băieţi... se bâlbâi Jade, cu răsuflarea tăiată. Mă  impresionezi, Caine...? Nu înţeleg ce vrei să spui.

— Ba sigur că înţelegi, iubito, replică el, sărutând-o pe rădăcina nasului. Doamne, ce-mi mai plac pistruii tăi!

— Ai venit să-ţi iei rămas-bun? îl întrebă, într-o şoaptă răguşită.

— Nu, răspunse Caine, hotărât să nu se înfurie. Am venit să fac dragoste cu tine.