Intalniri marcante

4.Fragmente

Acum 5 ani 

Cristophe

-Ma duc eu! am spus la finalul cinei. 

Cei din jurul meu au aprobat incet din cap, continuand sa-si savureze portia de jambon inghesuit de feliile de melon in farfuriile de portelan artizanal . In dreapta fiecaruia se afla cate un pahar de Saint-Julien, mai putin in fata Tatianei. Era la al treilea pahar de apa. Incerca sa se imbete cu apa rece si pare ca ii reusea. Prezenta sa spirituala era la kilometrii distanta fata de cea fizica. Ma temeam de gandurile sale mai mult ca de orice pentru ca stiam unde duceau si mai ales la cine . Ferestrele din dreapta mea scoteau la iveala un crepuscul inedit . Era fascinant si de scurta durata, ca o mare parte din lucrurile ce constituie viata. Lemnele din semineu mocneau intrerupt, creand o melodie enervanta prin incertitudinea zgomotelor ce urmau . Candelabrul lumina incaperea in nuante calde prin palpaieli in tandem cu sunetele focului . Era stricat, ca toti si toate din casa aceasta . Acest tablou era acompaniat de ciocnirile dintre furculitele si cutitele celor de la masa cu vesela . Eram sensibil la aceste imagini ca la durerile acute ale unui pacient fara a ii fi cunoscuta cauza acestora . Umezeala unui petic de pe pantalonii mei albastri de pijama ma scoate debusolat din reflectarea mea . Privesc cum se intinde picatura pe material fara nici o putere de a schimba ceea ce tocmai s-a intamplat .

-Esti neatent, de pe ce taram tocmai te-ai intors ? 

Intorc capul confuz, nerecunoscand vocea, atat de straina imi pare acum . Toate  privirile sunt intoarse spre mine . Sa-mi expun temerile pentru a putea explica neglijenta mea . Ce ar rezolva cand nimanui nu-i mai pasa ? Durul adevar este ca nimeni nu da nici un spic de grau pe trairile celor din jurul sau . Nu mai da. Este previzibil ce gandeste fiecare .

 Jane isi planifica vacanta de Craciun . O vad cum priveste bradul din coltul camerei . Va fi alaturi de fiicele sale intr-o statiune din Alpi . Isi face planuri . Deja si-a notat cateva in agenda telefonului cand credea ca nimeni nu o vede . Intotdeauna iese in evidenta, oricat incearca sa stea in umbra. Locul ei este in lumina reflectoarelor . Se va asigura ca le va face cadouri splendide fetelor. Se gandeste ca va decora bradul pe ritmuri de jazz inconjurata de arome de turta dulce provenite de la lumanarile sale extravagante, invartindu-si copilele, ridicandu-le la cer. Dar nu va mai fi nevoie pentru ca deja sunt acolo . In schimb, va petrece ziua de Craciun in cabana de pe lac , rezistand tentatiei de a fi imbratisata de intinderea apei . Asa se intampla in fiecare an, de cinci ani incoace . Are speranta ca viata ei se va schimba ? In nici un caz, stie ca speranta inseamna lipsa sperantei. Ii este frica ? Daca da, de ce ? Tocmai i s-au intamplat toate lucrurile de care se teme orice persoana intreaga la cap . Atunci de ce mai traieste, te intrebi . Pentru arta, pentru memoria lor. Doar prin film le celebreaza cu adevarat, prin scenariile create de chinurile sale . Durerea sa creeaza fericire. Ironic, huh ?! Zeci de variante de a-si petrece viata impreuna cu familia sa, un numar larg de regrete, de amintiri dintr-un viitor ce nu a mai avut loc au dus la filme de succes. Care ar fi raspunsul familiilor ordinare ce stau asezate confortabil pe canapele in sufrageriile lor, urmarind captivati scenele si razand, nemaireusind sa tina numaratoarea surasurilor,  daca ar cunoaste adevarata munca din spatele acestora?  Baza implinirii profesionale a fost teroarea personala . Ea nu traieste in momentul acesta, la aceasta cina de familie, nici la galele in care i se ofera premii, priviri pline de admiratie sau oportunitati, dar nici macar cand e singura . Doar observa si supravietuieste aici. Singurele momente in care mai traieste este in fata caietelor in nuante de verde smarald in care isi scrie povestile . Doar in interiorul acelor coperti munca sa prinde viata. Jane traieste in fictiune .

Ea mi se adresase . Vocea ei era plina de un amuzament meschin . Aici isi revarsa ura, printre file splendoarea . Toti care o cunosc de dupa catastrofa o considera dificila . Nu exista persoana care sa nu admita asta. Chiar si pe noi ne pacaleste, indelung si dureros .