Intalniri marcante

5.Inselare

Bryan

Imi beau cafeaua linistit la masa din bucatarie cand imi aduc aminte ca ii lipseste ceva , cativa stropi de whisky . Nici nu e nevoie sa iau la rand fiecare raft pentru a gasi sticla cu pricina , e fix acolo , in raftul din centru . Niciodata nu reusesc sa gasesc faina sau condimentele decat din a doua incercare , dar am talentul de a gasi alcoolul din prima . Presupun ca asta e diferenta dintre lucrurile care te intereseaza si cele de care nu iti pasa prea mult . Pe cele dintai le gasesti mai repede decat pe celelalte . 

Ma doare capul ingrozitor , am cantat toata noaptea la pian , pana si in degetele de la maini simt arsuri . Tocmai cand scot sticla din dulap imi suna si alarma de la Iphone-ul meu prapadit , nu e nevoie sa ma uit ca sa imi amintesc ce este , intr-o ora trebuie sa ajung la Alcoolicii Anonimi . Macar pot sa imi savurez  ceasca de cafea pana atunci . In acelasi timp omleta cu legume era gata . Intr-un fel era una dintre diminetile mele , puteam sa fiu recunoscator pentru asta .

 In doi timpi si trei miscari am terminat micul dejun . Nu imi placea sa zabovesc , poate doar atunci cand era vorba de alcool . Gandul asta imi aduce un zambet ironic pe chip . Ma apuc sa curat masa si vasele . In ciuda situatiei mele ridicole , mereu am reusit sa fac curat , singurul lucru care inca imi mai iese , asta e modul meu de a ma mentine pe linia de plutire sau cum s-o spune . Mostenirea mea blestemata , ferma , se duce de rapa incet , dar sigur . Cu toate acestea casa asta , si sincer sa fiu e putin spus , fara a-mi dori sa ma laud , nici macar nu e meritul meu , e luna . In fiecare zi imi aloc cateva ore ca sa fac asta . Daca o sa existe o zi in care spatiul asta sa fie un dezastru , posibil ca doar atunci o sa fiu pierdut cu adevarat . Ma chinui sa vad partea buna a lucrurilor , sa imi pastrez optimismul deplorabil . Cica printr-o gandire optimista atragi lucrurile bune sau cel putin asa spune un filmulet de pe Youtube .

 In zece minute am fost gata cu toate , poate ar trebui sa nu mai mananc de parca as fi alergat de niste vaci nebune . Apropo de astea , ar cam fi cazul sa ma ocup si de treburile din ferma . Uitasem ca tipul care se ocupa de ferma si-a luat liber , nu stiu ce indruga ca pleaca cu familia la niste rude de ale sale . Oricum , la cum se ocupa de tot , ar merita ca ferma asta sa fie a lui . Dar c'est la vie , nu primim niciodata ceea ce meritam , ci doar ce obtinem . Nu stiu cat sens are formularea asta . As fi preferat sa stau intr-un apartament de cativa metri patrati dintr-un oras pictand si cantand . 

Insa promisiunea e promisiune , a naiba ea sa fie . Nu degeaba se spune nu face promisiuni pe care nu le poti respecta , dar asta fac sentimentele , te pun sa promiti lucruri fara noima , ca juramintele de casatorie . Imi scutur capul de parca in acest fel ar lua-o la galop toate problemele mele si ma apuc sa fac  minimul necesar . 

Dupa treizeci de minute toate animalele infuleca tărâță . Cand am ajuns la grajduri mugeau ca dementele , ce-i drept nu le mai dadusem mancare de o zi , nu ca ar fi prima oara . E de inteles ca atunci cand nu esti in stare sa ai grija de propria persoana cum ai putea fi capabil sa te ocupi de altii , sau in cazul meu de zeci de animale . Mi-au mai ramas douazeci de minute , zece pentru a face un dus si pentru a ma pregati , iar cele ramase pentru un drum de douazeci de minute . Daca conduc cu viteza , in cel mai bun caz , eu o sa fiu singura victima , plus un stalp . 

Si se pare ca nu a existat nici un caz bun , am ajuns teafar si nevatamat intr-un loc in care mi se aminteste constat de cat de slab sunt , sa nu omit faptul ca la fel de bine si animalele se pricep sa faca asta . Totodata , exista ceva care ma impinge sa vin de fiecare data , ori ca vin aici ori ca stau la ferma auzind constant animalele , situatia mea e tot la fel de ingropata in rahat . Urmez ritualul , privesc clădirea, care are noroc că nu e o ființă . Nu i-aș fi prevestit vreo viață strălucită. Trec pragul, arunc o privire în stânga și dreapta, să văd dacă e cineva de salutat. În cazul în care chiar se află o ființă umană în apropiere, o s-o ignor. La fel ca toate celelalte lucruri ce mă înconjoară. E greu doar până îți intri în mână . Îmi caut scaunul de lângă Apollo și mă așez . 

Te întrebi cine e, huh ? Ce porcărie, mai simplu de atât nici că s-ar fi putut . Îți imaginezi că e vreo zeitate ? Nimic mai neadevărat. .Și totodată te gândești că ar fi vreun muzician strălucit ? Acel Apollo din mitologie cânta la liră, nu ? Băutura te face să uiți totul, nu se ocupă de procesul de selecție . După atâta abureală, ar fi cazul să ofer o explicație. Măcar de dragul de a părea interesant, dacă nu din grijă pentru tine . Acest Apollo este tipul cu tricourile pollo, de care ți-am povestit, ce le are pătate de fiecare dată de alcool. Te-ai prins acum ? Nu te uita așa, doar ți-am povestit deja despre el . Ești curios să știi de ce mă așez de fiecare dată lângă el, nu ? Asta îți trecea prin cap acum, sunt mai mult ca sigur.

 Uite, astăzi mă simt cu inima plină de bunătate, chiar dă peste, așa că nu are rost să irosim această resursă rară . Așadar, o să îți spun. Dar te avertizez, nu o să fii minunat. Așa că să nu fii dezamăgit. Dacă într-adevăr vei fii, nu eu o să fiu vinovatul, ci tu, pentru că vei fi avut așteptări nerealiste. Revenind la subiect, acționez în acest fel dintr-un motiv previzibil, îmi oferă o briză de superioritate, iar asta mă face fericit. Nu-mi spune, este egoism, însă dacă doar prin asta pot experimenta fericirea, chiar și pentru câteva momente, îmi convine de minune. Deci, ce zici despre asta, Vincent ?

- Bryan, ai făcut un pas important continuând să vii aici .