Intalniri marcante

2.Un vin vechi

Konstantinova

Alarma continua sa sune de treizeci de minute deja inainte de a ma ridica din patul asta vechi de cel putin treizeci de ani ce a vazut lucruri mai bune decat o batrana parasita de duh , la cel al creativitatii ma refer . Mai am mult pana sa cad lata , nu stiu din ce perspectiva sa privesc aspectul acesta . Este mai bine decat ieri , dar mai rau decat acum zece ani . Ieri a durat patru ore pana sa ma decid sa imi incep ziua .

 Imi fac patul , am gasit zilele trecute la librarie o carte despre obiceiul asta , dar nu m-am deranjat sa o cumpar , dar nici nu cred ca o sa o fac vreodata , thrilerele si cele noir castiga intotdeauna . Este ora 5 am , astazi ma simt putin mai normala . Aerisesc fiecare incapere din locuinta si merg hotarata spre bucatarie alaturi de durerile mele de spate . Intotdeauna am iubit incaperea asta , de fapt am adorat dintotdeauna toata casa , probabil pentru amintiri , ce a fost nu va mai fi . Bucataria cu gresia ei veche si florile desenate pe fondul crem al peretilor ma fac sa mai simt mai tanara . Nu stiu daca se poate spune asta la cei saptezeci de ani ai mei , dar oricum , tot imi place sa o cred . 

N-as putea sa traiesc intr-o casa in acel stil " minimalist" , cu pereti complet albi , scaune banale si rigide , ma trec fiorii numai cand ma gandesc la acestea , fara pic de esenta , dar macar pot sa ii inteleg pe cei care locuiesc in astfel de decoruri. Ciudat din partea unei batrane care a trait in comunism . Fiecare isi cauta linistea unde poate . Citisem despre acest asa numit stil "revolutionar" intr-o carte aparuta recent . Imi starnise curiozitatea , ma gandeam ca poate incerc o schimbare de decor . A trecut ceva vreme de cand nu am mai facut una , dar m-am lasat pagubasa , nu e pentru mine asa ceva . 

Las gandurile astea in urma , in favoarea unei cani de ceai Earl Grey , ii inspir aroma si ma asez pe vechiul meu scaun cumparat alaturi de cel de-al doilea sot al meu de la un targ de vechituri din Carcassonne acum prea multi ani ca sa imi pot aminti . Imi pun patura pufoasa pe umeri si ma bucur de un roman de Agatha Christie cu o cana de ceai in dreapta mea . M-as putea intreba "Ce mi-as mai putea dori acum ?" Pai multe , dar nu mai am timp pentru compatimire , l-am epuizat . Trec patru ore jumatate in care am uitat , dar e timpul sa revin la realitate . 

Peste treizeci de minute incepe intalnirea , iar eu sunt mai neingrijita decat un mort , in momentul de fata . Imi fac un dus , imi curat atent dintii folosind ata dentara si apa de gura cu gust de apa de gura , ma machiez si ma imbrac cu o rochie superba din dantela si brocart . A trecut deja o saptamana de cand nu m-am mai aranjat in acest fel . Sincer vorbind , doar in ocaziile de genul ma mai aranjez ca altadata si asta este una dintre putinele care se ivesc saptamanal . Inainte de a porni spre masina mea imi arunc o privire spre oglinda impodobita cu detalii din lemn aflata in hol .

 Parul alb ondulat si tuns de curand pana la baza gatului mai prezinta cateva tente rosiatice , rochia pana la genunchi din dantela de un albastru ce imi aminteste de culoarea camerelor de pe vremea mea imi vine pana la baza genunchilor sau mai degraba le pot numi rotule dezintegrate in acidul timpului , dar din nou incep sa ma plang si nu imi doresc asta . Pantofii mei lustruiti de saptamana trecuta imi adauga un plus de eleganta si sa nu uit de micuta poseta Channel mai in varsta decat fiica mea . Per total ma simt si sunt o batranica "chic" , as putea sa primesc rolul lui Miss Marple intr-un viitor film , dar sa lasam iluziile pentru alta data .

 Incui usa , nu se stie cine ar putea sa vina sa te surprinda si de fapt sa-l surprinzi tu cu un infarct . Aproape ca s-a intamplat atunci cand intr-o zi curierul a venit sa imi aduca comanda , in colet se aflau niste ustensile de gradinarit de pe Amazon . Eram in debara cautand niste produse de curatat dupa ce imi scapase din mana sticla de Moet si nu i-am auzit nici macar claxonul , dar apoi ca ma striga . Imi aduce de cateva ori pe saptamana pachete . Nu am mai calcat de mult timp intr-un magazin fizic, nici macar intr-o alimentara . Aproape ca mi-a sarit inima din piept cand l-am vazut la intrarea in casa , dar nu aveam de ce sa ma tem , il stiam pe batran de un deceniu , i-am platit si multumit dupa care am intrat in posesia pachetului . 

Totodata e mai bine sa fiu prudenta , ma bucura suficient drama din thrilere astfel incat sa nu mai am nevoie de cea din viata reala . Urc in autovehiculul meu desuet , bag cheia in contact si o pornesc spre civilizatie . Conducand mini cooper-ul acesta de prin anii 90 , simt ca sunt stapana pe propria viata pentru cateva minute . Este o senzatie revigoranta , dar nu permanenta sau stabila . Trec pe langa cladiri vechi din caramida si imi aduc aminte lucruri ce ar fi mai bine sa ramana ingropate , dar se zbat sa isi faca simtita prezenta . Ajung cu bine la destinatie si patrund in cladire , ignorand ca de fiecare data pancarta . Cine a pus-o , a incercat sa isi bata joc de persoanele ca mine , de parca nu ne-ar fi de ajuns ca ne autodistrugem , se mai gandesc si altii sa faca misto . 

Pare ca atunci cand esti tanar e cool sa te ineci in lichiduri rosiatice si substante , dar stai sa vezi mai tarziu , cat de cool mai e sa mori ca o scursura a societatii ce esti , singur in nestiinta , gasit dupa 10 zile in putrefactie . Absolut sublim , de abia astept ! Stiam ca o sa fiu prima , intotdeauna sunt , macar aici . Dar surpriza , m-am inselat . Am fost surprinsa sa vad o fetiscana cu bale la gura ce dormea dusa . Mi-ar fi fost si mila sa o trezesc . Dupa o noapte de inecat amarul in alcool , crezi ca esti in stare sa dormi o viata de om . M-am asezat in liniste langa ea . Probabil o sa ii par o ciudata .

 Dar a trecut atat de mult timp de cand ochii mei nu au mai vazut cum doarme cineva .