8. dialog?

10 2 0
                                    

        „Există chestia aia, mereu uit cum i se spune. Ce îmi mai dă bătăi de cap, chestia aia..."

         Sunt lucruri care pur și simplu îți oferă plăcere să le asculți. Stai și îți vezi de, nu știu, de pastele cu busuioc, când deodată urechea ți-a fost hipnotizată de un dialog. Cuvânt după cuvânt, treptat sau poate din contra, subit și fără jenă, te afli absolut cucerit de conținutul unei galerii cu idei, ba chiar mai mult, tu ești unul din personaje care aruncă în compoziția dată beatitudinea tezelor născute pur și simplu. Poate din aer? Poate din paharul de vin, poate din niște cărți de-a lui Balzac: oare nu toţi am luat, mai mult sau mai puţin, dorinţele noastre drept realităţi?

        „Ți-ai cam băut memoria, Fritz."

        A avea stil... i se atribuie oare doar unui om viu? Pentru că dacă doi oameni deja morți au același stil, stil în a fi mort, dacă bacteriile depun același stil în procesul de putrefacție, cine încalcă drepturile de autor? Oh, dar noi nu datorăm nimic celor îmblânziți, nu-i așa? Spune-mi că e așa.

      „In vino veritas¹, Jacques."

      Și nu-i mai înțelegi la un moment dat, pe toți ei! Stai, stai, stai. De fapt nu e vorba de asta, momentul în care nu mai ai o idee clară despre cine ești tu și ce dorești anume TU, atunci nu-i mai înțelegi pe ei...

    „Păi și care e treaba cu chestia aia?"

    „Care?"

    „Despre care ziceai că uiți mereu."

      Deștepareaaaa, îmi zic, hai trezește-te, limpezește-te, ești aici?

     „Ah, bine, pledez vinovat. Deci ascultă, privește atent acest pahar. Nu, nu cred că ești destul de atent, te rog, privește-l de parcă e ultimul lucru pe care îl mai apuci să-l vezi în viața asta. Deci, ca să ajung să îl țin eu acum în mână, cineva s-a trezit la ora patru dimineața, cineva a călcat un câine fiind la volanul mașinei care le transporta într-o magazie. Putem chiar să fim mai profunzi, știi? Poate o anumită Anne, și-a înșelat soțul, iar soțul ei era șeful unui compartiment al unei fabrici de sticlă, și a sistat activitatea în acea zi, și toată producția a fost întârziată în a se produce la timp, și apoi în grabă a doua zi, s-a spart adevăratul pahar care trebuia să ajungă la mine, și acum am aici un impostor. Știi că nu pot niciodată să mă exprim clar, dar vreau să îți spun că femeia pe care ieri ai ținut-o în brațe, este la fel ca paharul ăsta, prelucrată de iubirea, ura, efortul, suferința a milioane de oameni. La fel cum și noi doi, de fapt..."

--------------------

in vino veritas¹ (latină) - în vin se află adevărul

𝐏𝐫𝐨𝐦𝐞𝐧𝐚𝐝𝐞 𝐜𝐮 𝐁𝐚𝐮𝐝𝐞𝐥𝐚𝐢𝐫𝐞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum