Between love and danger(Pauza)

Capitolul 5

        La prima noastră întâlnire am mers să vedem un film, Jungkook știind cât de fascinată sunt de lumea cinematografică. Am vizionat filmul clasic Anna Karenina cu Greta Garbo.  Pur și simplu iubeam filmele vechi și se pare că el știa prea bine asta. Mă cunoștea forte bine, poate chiar mai bine decât mă cunoșteam eu. 

- Știi, câteodată visez să devin actriță. i-am zis gândituare privind cerul înstelat.

        După film mă dusese pe un deal de unde puteai vedea tot orașul, ne așezasem pe o bancă și începusem să povestim despre tot ce ne trecea prin cap.

- Și nu încerci să faci actoria? Ești destul de bună. Te-am văzut o dată recitând la ora de engleză. Chiar dacă nu am înțeles prea mare lucru, după cum știi nu prea le am cu limbile străine, mi-a plăcut. mi-a zis el zâmbind și plasându-mi un sărut pe frunte.

- Poate, deșii nu cred că o să reușesc. Nu sunt prea mulți regizori dornici să folosească actrițe europence.

- Cum adică? Ești aici de la 5 ani, ai până și cetățenie coreeană.

- Știi că nu la asta mă refer...nu arăt ca voi...

        N-a mai spus nimic. Doar s-a uitat la mine ușor trist. Știam amândoi prea bine că visul meu era greu de realizat.

- Șii, visul tău care e? l-am întrebat vrând să termin cu subiectul ăsta care oarecum mă călca pe nervi.

- Încă nu m-am gândit. Nu prea cred că sunt bun la ceva anume...probabil o sa fac ceva munca de birou sau ceva de genul..deși nu prea-mi place să tocesc, mi-a zis gânditor.

- Ce tot spui acolo? Ai o voce minunată. Te-am auzit cântând la karaoke. Unii i-au lecții de canto 3 ani ca să aibă o voce ca a ta.

- Așa crezi? mi-a zis zâmbint absent. Nu cred că sunt așa de bun.

- Off, ești așa încăpățănat. Dacă îți spun eu așa e. Mai gândește-te. i-am spus dându-i un pumn prietenește în umăr.

        Acesta mă prinse de mână și se întoarse cu fața la mine. Ne privirăm adânc în ochi timp de câteva secunde după care Junkook plasă un sărut pe vârful nasului meu și mă lua strâns în brațe.

***

        Următorea perioadă a fost cea mai frumosă din viața mea. Relația mea cu Jungkook mergea minunat. Nu ne certaserăm niciodată, nu aveam secrete între noi și ne înțelegeam foarte bine unul pe altul. Hyo Sun se deschidea cât mai mult și-mi devenise cea mai bună prietenă. La școală nimeni nu mai avea curajul să se i-a de mine și începusem să i-au lecții de actorie, iar Jungkook de canto. Îl încurajasem mult în chestia asta și se pare că ajunsese să-și dorească să facă ceva cu muzica.

        Se împlinea un an decând eram cu Jungkook. Eram foarte fericită. Urmă să mergem la o întâlnire specială așa cum zisese el și mi-a mărturisit că avea să-mi spună ceva foarte important. Eram foarte nerăbdătoare. Hyo Sun mă liniștise în nerepetate rânduri că era ceva de bine, dar feelingul meu îmi spunea altceva.

        M-am îmbrăcat într-o rochie roșie din voal, ce avea o broderie frumosă pe spate și se prindea cu o cureluță finuță la mijloc. Mi-am aplicat puțin machiaj și mi-am ondulat părul în bucle mici și definite. Am coborât jos și am încălțat niște sandale negre cu toc. Am ieșit din casă și în fața porții mă aștepta Jungkook cu un trandafir roșu exact în noanța rochiei mele. Hotorâsem să luam cina la un restaurant după care să mergem acasă la el și să ne uităm la un film.

        Cina a fost minunată, am vorbit și glumit. M-am simțit minunat. Tocmai ce ieșeam din local, iar Jungkook s-a oprit în fața mea.