Capitolul 3

140 12 0
                                    

        - Ești bine? m-a întrebat Jungkook îngrijorat.

       - Da, am răspuns încă în stare de șoc după tot ce se întâmplase. Nu m-aș fi așteptat ca Hyo Sun să-mi ia apărarea vreodată. Întodeauna afișa imaginea unei persoane reci pe care n-o interesează nimic din se întâmplă în jurul ei. Poate doar era singuratică, poate și ea tânjea să aibă pe cineva cu care să-și împărtășească gândurile și sentimentele, la fel ca și mine.

        - Mă bucur, a răspuns el, afișându-mi  un zâmbet oarecum timid. Îmi părea o persoană așa bună și grijulie. Și, se pare, îmi stârnise un anumit interes. Vroaim să-l cunosc mai mult. Oare în interior era la fel ca și imginea ce-o afișa în exterior? 

        Deodată am simțit un sentiment ciudat în stomac. Știam că din momentul acesta viața mea avea să fie dată complet peste cap și nu-mi displăcea deloc ideea asta.

*Din perspectiva lui Hyo Sun*

        M-am strecurat ușor pe langă perete și am intrat în școală îndreptându-mă spre baie. Am hotărât să o las cu transferatul. Îmi irosisem prea multă energie când le bătusem pe tipele alea și nu aveam chef să port o conversație cu nimeni, eram prea enervată. Se pare că nu fusese prima oară când se întâmplase așa ceva. Acum înțelesesem ce vroia să spună Jungkook. Mi-am încleștat maxilarul de furie. Tocmai îmi amintisem cum în ultimele zile de școală Alice venise cu o vânătaie foarte urâtă pe brațul drept și cu obrajul ușor uflat. Bineînțeles că nimeni nu s-a sinchisit să o întrebe ce s-a întâmplat. Toți își închideau ochii și treceau mai departe. Erau prea nepăsători și superficiali. Dar și eu fusesem la fel. Însă nu știam ce se întâmpla cu adevarat. Credeam că toți sunt la fel, nepăsători. Și avusesem dreptate, toți cu excepția ei.

Ajunsă la baie am dat drumul la robinet. Ca să mă mai liniștesc, mi-am dat cu apă rece pe față și am expirat încet. La un moment dat s-au auzit niște pași pe hol și niște voci gălăgioase. Nu vroiam sa fiu văzută așa că m-am ascuns într-o cabină până aveau să plece. Trei fete au intrat, iar una dintre ele a început sa țipe la celălalte:

        - Afurisita și-a luat bodyguarzi sau ceva? Ah, mi-au stricat toată distracția.

      - Nu-ți face probleme, Soo Mi, o prindem noi după școală. Nu trebuie sa faci o așa mare dramă.

        - Mda. Ai dreptate. O așteptăm după ore la colțul școlii și o să vadă ea atunci, a terminat Soo Mi de vorbit, și-a dat cu un strat gros de luci de buze și toate trei au părăsit baia.

        Mi-am mușcat buza de jos nervoasa. Aveau sa se ia de ea din nou. Trebuia sa fac ceva sa le arăt că trebuie să stea departe de Alice. Dar cum?  Transferatul. El poate să mă ajute!

        Cu pași grăbiți am ieșit din cabină și m-am îndreptat spre sala de clasă. L-am găsit stând lângă Alice, bombardând-o cu întrebări. M-am dus direct la el, i-am spus ca trebuie sa vorbim și l-am tras de mânecă afară din clasă. Acesta sa uitat la mine cu o uimire nespusă.

        - Ce s-a întâmplat? Mă întrebă speriat. După scena de mai devreme cred că se temea că o să îl bat sau ceva de genul.

        - Le-am auzit pe tipele alea ca după școală vor sa  o prindă pe Alice la colțul școlii și sa se ia de ea, din nou. i-am răspuns accentuând ultimele cuvinte.

        - Știam eu că ce s-a întâmplat de dimineață se repetă des.

        - Ce s-a întâmplat mai exact de dimineață?

Between love and danger(Pauza)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum