Between love and danger(Pauza)

Capitolul 8

Stăteam întinsă pe canapea și schimbam plictisită canalele de la televizor în căutarea unui program care să-mi capteze atenția. După vreo încă cinci minute de căutat am renunțat și am l-am stins. M-am poziționat cu fața spre tavan și am închis ochi, gânindu-mă la el. În astea două săptămâni de când e plecat nu m-a contactat aproape deloc.

- Oare l-am supărat cu ceva ultima oară când ne-am întâlnit? am început să-mi înșir gândurile cu voce tare. Alice nu era acasă așa că nu avea cine să mă facă nebună. M-am ridicat într-un final în fund și m-am hotărât să mă îndrept spre bucătărie așezându-mă pe un scaun. M-am întins leneșă după pachetul de țigări și am aprins una. Am tras din ea și am simțit cum fumul îmi umplea plămânii mei deja intoxicați. Am expirat încet și mi-am dat capul pe spate când, de o dată, s-a auzit soneria.

- Cine naiba o fii la ora asta? mi-am zis pentru mine și m-am dus să deschid ușa.

În fața mea se afla Namjoon cu un zâmbet pervers pe față. Nu m-a lăsat să rostesc nici un cuvânt că m-am trezit cum s-a năpustit flămând asupra buzelor mele. I-am răspuns la fel de doritoare la sărut, iar în clipa următoare m-a lipit de perete și am simțit cum palma lui mare urca ușor în susul coapsei mele. Când tocmai ce ajunsese la marginea lenjeriei mele i-am dat mâna la o parte și am întrerupt micuțul nostru joc gâfâind zgomotos.

- Ce e înneregulă, iubito? Nu ți-a fost dor de mine? m-a întrebat privindu-mă nedumerit.

- Nu m-ai sunat, i-am spus încruntându-mă vizibil deranjată.

- Dar ți-am trimis câteva mesaje. 

- Pff, voi bărbații credeți că doar câteva mesaje rezolvă totul, i-am spus ridicând ușor din sprânceană.

- Ți-am zis că sunt ocupat. Am avut două concerte și pregătim noul album. Nu pot să las totul baltă ca să te sun pe tine, mi-a răspuns deja enervat.

- Adică vrei să zici că eu nu sunt deloc importantă pentru tine? Puteai să mă suni doar cinci minute și tot eram mulțumită.

Am continuam așa timp de cinci minute. Eu țipam la el, iar el începuse să zbiere de-a dreptul la mine.  Începusem să văd cum i se umflase vena de la gat și aveam împresia că în orice clipă avea să explodeze. 

- De ce te comporți așa?! Știi că te iubesc!

- Asta numești tu iubire? am spus mai mult scuipând-o printre dinți.

În secunda următoare pumnu lui s-a izbit de perete la doi centimetri distanță de capul meu. Nu a mai zis nimic și doar a ieșit trântind ușa zgomotos în urma lui.

M-am întors nervoasă în bucătărie și mi-am aprins o altă țigară îcercând să-mi golesc mintea de la ce tocmai se întâmplase. Am auzit ușa de la intrare deschizându-se, după care niște pași ce se îndreptau spre camera mea.

- Sunt aici! am țipat cât să mă aud de la două blocuri distanță și în clipa următoare Alice a apărut în tocul ușii.

- Cine e tipul? m-a întrebat acesta arătând cu degetul spre ușă.

- Un bou, i-am răspuns fără vreo ezitare.

- Interesant. Și ce relație ai tu cu boul ăsta? 

- N-am chef să dau explicații. Mă duc să dorm. Vorbim mâine.

*Alice*

Și-a dat ochii peste cap și a trecut val-vârtej pe lângă mine încuindu-se în camera sa. Mereu era așa. Trebuia să scot vorbele de la ea cu cleștele.