Heiii. Ma numesc Emma. Am 15 ani si de curand m-am mutat impreuna cu familia mea in Canada. Pana acum locuiam in Anglia si datorita notelor mele de la scoala, am primit o bursa de studiu aici in Canada. O tara noua. Un oras nou. O alta casa departe de toti prietenii mei. Un liceu. Liceul. Cel mai inficosator loc pentru elevii transferati. Desigur, datorita bursei mele, merg la un liceu privat. Stonewall High. Cel mai cunoscut liceu din acest oras. Numai copiii bogatasilor (stiti voi, adunaturile alea de adolescenti de bani gata) si cei care nu isi permit sa plateasca liceul asta si au bursa (cei care mai si invata si nu vin la ore sa faca parada modei, adica cei ca mine mai pe scurt) pot intra intr-o scoala ca asta.
Sunt in Canada si in noua casa de doua saptamani si deja cunosc bine orasul, stiu vecinii, dar nu am inca niciun prieten. Si asa capul meu se inunda de ganduri negre si triste. Adica, daca n-am reusit sa imi fac prieteni prin cartier. Ma indoiesc ca voi gasi persoane ca lumea in liceul ala de fite.
Urma sa am un an greu, nu gluma.
Stateam in pat citind (da, citesc. Citesc chiar mult) cand imi suna telefonul pe melodia "Sugar" de la Maroon 5. (trupa mea preferata)
-Alo?
-Emma! Ce faci? Imi e dor de tine. Am auzit ca te-ai mutat...imi pare rau. Dar toti au incercat sa ascunda asta de mine pentru ca stiam ca o sa ma doara si.....am aflat tarziu...si regret ca nu te-am mai vazut o data inainte sa pleci...
Desigur. Era Colin. Prietenul meu cel mai bun. Ne cunosteam de la gradinita si eram nedespartiti. Colin e cu un an mai mare de cat mine. Tine foarte mult la mine si la prietenia noastra. La fel cum si eu tin. Am incercat din rasputeri sa ma adun si sa ii spun de plecarea mea. Dar l-am lasat cu ochii in soare. Este singurul meu prieten adevarat si l-am lasat balta fara sa zic nimic. Ce prietena sunt si eu...
-Colin, nu-ti cere scuze...eu sunt de vina pentru tot...ar fi trebuit sa iti spun dar n-am putut. Stiam ca vei face un plan nebunesc ca sa vi si tu cu mine...
-Chiar as fi facut asta...
-Scuze. Imi pare sincer rau. Sunt o prietena rea. Imi e dor de tine si imi pare rau ca te-am lasat asa.
-Ehh...nu-i nimic. Stii ca nu ma pot supara pe tine, Dodo.
Ii placea sa imi zica Dodo. Cand eram mici, aveam un iepuras de plus pe care l-am numit Dodo. Iar Colin a zis ca mai degraba mi se potriveste mie acest nume. Si de atunci imi zice Dodo.
-Ok, daca e, te sun eu maine, bine? Sunt obosita. M-am plimbat toata ziua prin oras. Vorbim. Paa
-Ai grija, Emma. Pa.
Si apoi imi afund fata in perna si incep sa ma gandesc cu nostalgie la tot ce am lasat in urma cand am parasit Anglia...nu! Voi trece mai departe. Sunt in Canada acum. Maine voi merge la liceu si imi voi face prieteni. Asta e! Viata merge inainte si asa ar trebui sa fac si eu.
Si capul imi este invadat de fel de fel de ganduri. Si incetul cu incetul, pleoapele devin grele si adorm. Maine aveam sa merg la liceu. Aveam sa incep o noua viata alaturi de oameni diferiti.
