Chiar daca am strategia mea, mi-e foarte greu sa ma concentrez la ora dupa cele intamplare in urma cu 5 minute. Bine ca profa doar a inceput sa se prezinte si sa ne faca o introducere legata de ce vom face anul asta la orele dansei. Se pare ca vom da cate un test o data pe saptamana, in fiecare vineri ca sa vada cat de bine ne descurcam si in functie de rezultate, hotaraste daca poate trece mai departe cu predatul sau daca trebuie sa mai aprofundam anumite lectii si notiuni. Testele nu urmau a fi trecute, si mi se parea destul de convenabil. Dar nu pot sa cred ca o profesoara ar da un test pe saptamana, vineri, probabil la toate clasele de a 9-a la care preda, ca sa aiba ce corecta in weekend degeaba pentru ca nu trece nicio nota. Cand majoritatea profilor s-ar bucura ca scapa mai repede de boboci si ca ne dau note mici fara un motiv foarte bun, ea si-ar sacrifica timpul liber doar ca sa se asigure ca intelegem tot si ca o sa plecam la facultate cu ceva ramas de la orele petrecute cu dansa.
Se aseza la catedra si incepu sa strige catalogul.
Dupa ceva timp....
-Alexis Yves.
-Aici! spuse cu o voce hotarata dar suava in acelasi timp
Si isi ridica mana cat de sus putea, zambind...ce tot spun eu aici? Ala nu era un zambet. Era un ranjet in adevaratul sens al cuvantului. Fata asta chiar era stranie.
Mai trecu ceva timp....
-Emma Jennifer Kei.
-Aici.
Abia am reusit sa ingan acel cuvant. Am ridicat mana, si probabil aveam o expresie exasperata si foarte ciudata, pentru ca toti si-au intors privirile spre mine si au inceput sa susoteasca si sa chicoteasca. Alexis ranjea si avea o privire sfidatoare. Am inceput sa cred ca nu e doar stranie...
Si asa in cap mi-a intrat un singur gand: Fata asta probabil este fiica unui criminal in serie si a unei foste Miss a vreunui liceu.
-Domnisoara Kei!
-Umm huh...da! Ma scuzati! S-a intamplat ceva?
Si toti au izbucnit in ras ca niste hiene pe cocaina. Eram foarte derutata.
-V-am strigat de mai multe ori. Vroiam sa va intreb ceva dar pur si simplu atentia dumneavoastra era captata de altceva.
-Ma scuzati...ce doreati sa ma intrebati?
Ceilalti inca radeau pe infundate, iar Alexis mai avea putin si cadea de pe scaun la cat de mult ranjea si radea. Chiar nu intelegeam ce era, in continuare, asa de amuzant.
-Ati ajuns in acest liceu datorita unei burse. Ma insel cumva?
-Nu, doamna. Nu va inselati absolut deloc.
Si aud o voce de undeva dintr-un colt al clasei.
-Fataa, dragut accent.
Era o voce de baiat. Apoi a inceput sa rada batjocoritor impreuna cu restul clasei. Atunci am inteles.
Toti radeau de stupidul, enervantul si ciudatul meu accent britanic. Corect. Aici toti vorbeau engleza americana nu britanica. M-au facut sa ma simt foarte incomod. Noroc cu profa care imediat i-a facut observatie lui si intregii clase.
-Poate voua vi se pare ciudat accentul ei, dar nu aveti ce sa schimbati. Ea venind din Anglia, logic ca este obisnuita sa vorbeasca engleza britanica. Daca v-ati duce in Anglia si oamenii ar rade de engleza voastra americana, v-ar conveni? Nu cred. Asa ca inainte sa faceti comentarii la adresa altor oameni, ganditi-va cum v-ati simti daca ati fi in situatia lor.
Asta le-a inchis gura tuturor. Profa era foarte de treaba, si nu doar pentru ca mi-a luat apararea. Sunt sigura ca chiar daca ar fi fost vorba de oricine altcineva, ar fi procedat la fel. N-am intalnit niciodata o profa ca ea. Simt ca o sa ma inteleg bine cu ea.
-Deci sa inteleg ca aveti note foarte mari, domnisoara Kei. Nu ma insel, nu-i asa?
Atunci am inceput sa ma fac putin mai rosie in obraji.
-Aveti...aveti dreptate, doamna, am zis eu cam nesigura si putin emotionate de toate privirile atintite spre mine.
-Atunci, cred ca realizezi ca ma astept la multe de la dumneavoastra. imi zise ea zambindu-mi usor si bland
-Da, doamna. si ii zambesc si eu.
Chiar aveam sa ma inteleg bine cu ea.
