Capitolul 5- Lucrurile nu merg cum ma asteptam

75 6 0
                                    

"Nunununununu! NU! NU! NU!" strigam in sinea mea cu disperare.

Va intrebati de ce? Pai, ma indreptam spre prima ora de azi. Ora de mate. Si inainte sa intru in clasa, am deschis usa. Apoi am realizat ca am lovit pe cineva care se pare ca era in spatele meu si se indrepta la acelasi cabinet ca mine. Cand m-am uitat cui i-am dat cu usa in moaca si cine putea fi atat de neatent incat sa nu se fereasca, aproape ca am lesinat.

-Oh doamne! Scuze scuze scuze scuze! Imi pare foarte rau dar chiar nu te-am vazut si nu stiam ca esti acolo. Te rog scuzeeee!! Iarta-maa!!

Privirea aceea plina de ura si care nu putea sa-mi insufle nimic altceva decat frica. Ma asteptam din moment in moment sa scoata lasere prin ochi ca sa ma topeasca si sa curg intr-o canalizare. 

-Aww. Nu-ti cere scuze ca esti dobitoaca. Daca n-ar exista si oameni prosti ca tine, lumea ar fi plictisitoare. 

Cred ca v-ati dat seama pe cine am pocnit.

Eram socata si rusinata in acelasi timp. Era oribil. Toti susoteau si radeau. Am auzit cateva franturi din ce se vorbea:"Cat de idioata sa fie sa ii dea cu usa in fata lui Alexis? Ce fraiera. Hahaha"

Deci Alexis...huh?

Alexis scoase o pudriera si incepu sa se uite in oglinda acesteia. Imediat incepu sa se schimonoseasca exasperata.

-Tembelo! Mi-ai distrus tenul perfect! Uite-te si tu cata zgarietura mi-ai lasat, imbecilo!

Si apropie amenintator de mine si ma trase de gulerul camasii. Eram speriata de moarte si aici am inceput sa strig in minte:"NUNUNUNUNU!!"

-Ai grija. Eu sunt printesa iar tu doar o slujitoare amarata de care pot scapa oricand. Inteles, draguta? si imi zambi malefic.

Cat tupeu pe fata asta! Cuvintele ei m-au enervat la culme si nu puteam sa ii permit sa se poarte cu mine de parca as fi un catelus care se supune la orice spune ea.

-Scuza-ma, draguta. Dar nu-mi ordoni tu ce sa fac. 

Si reusesc sa ma eliberez de stramsoarea ei. Dupa ce ii observ fata nedumerita si nervoasa, ii zambesc ironic si intru in clasa simtindu-ma ca o invingatoare. Dar inainte sa trec de pragul usii, aud niste maraieli si bombaneli care cred ca se vroiau a fi niste injuraturi si jigniri brutale, dar nu le-am dat mare importanta. Intra si Alexis in clasa dupa mine, urmata de "cei de teapa ei" care se dadeau bine pe langa ea ca sa aiba o parte din popularitatea ei.

Mi-am gasit locul perfect. Ultima banca de pe randul de la geam. Si in scoala generala tot in ultimele banci stateam. Acolo ma simteam cel mai bine. Nu ca vroiam sa copiez sau ceva (cum v-am zis, am note foarte bune deci n-ar fi cazul sa copiez) dar pur si simplu stand acolo, nu prea sunt bagata in seama in timp ce profii explica si asa ma pot concentra mai bine si sa retin aproximativ totul din clasa in asa fel incat atunci cand ajung acasa doar sa citesc o data lectia si gata cu invatatul. Am aplicat "strategia" asta timp de 8 ani deci presupun ca va merge si din al 9-lea an in continuare.

Viaţă de adolescentăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum