delicate beings

zâmbetul primăvăratic

--Masatoshi-san! Îmi cer scuze pentru ora târzie, nu doresc sa deranjez, dar am decis sa îmi săvârșesc datoria față de dumneavoastră în aceasta seara furtunoasă, dacă nu se cuvine, atunci doar spuneți, iar eu ma voi întoarce acasă. Zise Taki, plecându se din nou la un unghi de nouăzeci de grade.

Taki nu dorea sa fie izgonit, simtea cum hakama sa umedă se lipea de picioarele sale și cum parul dau umed i se lipise de frunte. Chiar s-ar fi bucurat să fie primit înăuntru și sa se poată bucura de o ceașcă de ceai cald și niște haine curate și uscate. Dar nu putea sa îl oblige pe Masatoshi, mai ales că nu era cu adevărat casa bărbatului, era doar căminul sau asigurat de Oda-sama. Asa că dacă Daimyo-ul dezaproba cumva venirea sa, urma sa plece imediat și sa își folosească pana la urmă moneda de aur pentru a și cumpăra o camera de in și sa și petreacă noaptea acolo.
Și când se gândea că băieții acum se "giugiuleau" cu acele femei sub așternuturi calde. Poate ca mai bine rămânea cu ei,dar era mult prea târziu oricum.

--Cred ca ai înnebunit, o să vină Yamato-san și o să îmi taie degetele dacă o sa afle ca te-am lăsat pe străzi cu vremea asta, așa că treci înăuntru! Tonul bărbatului era blând dar în același timp și foarte ferm, nu avea de ce sa îl mai lase pe tânăr în ploaie, putea să se îmbolnăvească grav și nu avea de gând să îl aibă pe conștiința pe Taki.

Brunetul imediat intra înăuntru, oprindu-se pe coridor unde bărbatul i-a făcut semn să se oprească, pentru a nu lăsa o băltoacă prin tot castelul.

Masatoshi s-a dus spre baia sa, punând sa încălzească niște apa pentru a-l spăla pe băiat cu apa fierbinte pentru a nu răci. Iar cât apa era la încălzit, acesta i-a adus lui Taki o bluza de bumbac și niște pantaloni scurți dintr-o țesătură mai groasa.

--Dezbrăca-te, o sa răcești dacă mai stai cu hainele ude pe tine. Ordonă acesta, fără sa realizeze defapt ce îi cerea brunetului. Nu o spunea într-un mod lasciv sau ciudat, Masatoshi chiar dorea să îl ajute pe băiat.

--Uhm...puteti să vă întoarceți cu spatele sau? Întreabă Taki confuz și se uita la șaten cu speranța că acesta îl va asculta.

--Lasă idioțenile astea Taki, te duci direct în baie acum, nu ma uit la tine doar du-te în baie. Bărbatul lasă un oftat să îi iasă dintre buze și se întoarce cu spatele având mâinile încrucișate. Nu mai văzuse niciodată ca un băiat de vârsta lui Taki sa fie atât de rușinos, mai ales ca își aducea aminte ca el pe la vârsta acestuia zburda în pielea goala lângă lacuri cu amicii sai fără vreo problemă, dar nu avea de ce să îl judece, nu știa nimic despre el în detaliu,așa că poate ca în curând toate aceste lucruri urmau sa aibă sens.

Taki nu mai stătu pe gânduri și o lua la goană imediat cum își lăsă hainele în urmă pe coridor ținându și mâinile în jurul corpului. Iar odată ce Masatoshi se întoarse cu fața, a putut prinde la vedere o un picior slăbănog ce imediat dispăru după ușa glisanta din lemn masiv.
   Avu un moment complet imatur, în care ar fi vrut sa aibă vreo scuză sa intre în baie după băiat, dar nu avea sa facă asta, nu urma sa se comporte precum un copil, nu avea oricum ce sa vadă pe lângă ceva ce avea la randul sau. Și pana la urmă, avea mai multa stimă de sine de atât.

Taki între timp se bucura de o baie călduroasă, spălându și tot corpul și mai apoi ștergând-se și punandu și hainele date de către Masatoshi, stand câteva clipe nemișcat și doar admirând hainele ce erau pe cât de simple.. Pe cât de scumpe și comode, nu mai purtase astfel de haine de mult timp... A apreciat cusatura fina a pantalonilor ce păreau a fi dintr-un material dens.. Iar când vru să vadă ce scria pe cracul stâng, dorind să afle cine anume făcuse aceste țoale, fu șocat sa vadă un simbol cunoscut... Mult prea cunoscut.

Un nufăr imprimat cu cerneala albă.... Aceasta era sigla merceriei cu care tatăl sau, Takane, pe vremea pe când încă locuia acasă, făceau schimburi, însemnând ca acest material fusese procurat sau chiar creat de tatăl sau. Nu știa dacă să se bucure sau sa se panicheze.. Dar un lucru era sigur, că tatăl sau era mai aproape decât a crezut vreodată.

--Taki,esti acolo încă? Haide, am pregătit ceaiul, pana nu te vad întreg nu o sa ma opresc din a te dirija prin casă. Spuse acesta destul de îngrijorat, propriul sau frate murise de pneumonie când avea doar sase ani pentru ca se jucase în ploaie prea mult, iar de atunci, Masatoshi nu mai subestimă puterea ploii vreodată.

--Da! Acum! Taki ieși din baie îmbrăcat cu hainele sale noi, ținându și mâinile împreunate la piept, deparca se strângea singur în brate.

--Așa,mult mai bine, ți-am pus hainele la uscat, mâine dimineață vor fi ca noi, acum ce ar fi să bem niște ceai și sa ne culcam, o sa discut mâine cu Oda sama și vom putea vorbi mai multe mâine, ce-ai spune? Masatoshi se apleca spre Taki zambiindu-i, arătându-și dantura surprinzător de curata pentru acele vremuri.

--Da, va mulțumesc foarte mult, Masatoshi, îți sunt profund îndatorat.. Se pare ca de fiecare când ne vom vedea, îți voi rămâne dator cumva.. Spuse băiatul încercând sa își dragă raguseala.

--O sa ma gândesc la o soluție pentru asta. Nu se abtinu să nu îl ia peste picior.

Aceștia împărțiră o ceașcă de ceai ca mai apoi băiatul să cadă lat sub influenta somnului, lasandu - se pe spate pe futon-ul mult mai moale decât cel cu care era obișnuit și adormi cu un picior scos de sub plapumă.

De dimineață totuși, imediat ce cocoșul anunță zorii zilei, Masatoshi se trezi liniștit, ducandu-se sa se spele pe chip și sa se schimbe, când văzu ceva ciudat, ce acum poate ca explica multe despre comportamentul și firea tânărului...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

După o pauza mica, zic eu, am revenit! Îmi pare rău dacă capitolul asta a fost puțin plictisitor sau ciudat, dar sper sa va placa indiferent! Doresc sa mi cer scuze pentru orice greșeală gramaticala ca deobicei, pentru ca mereu scriu seara și sunt obosit la acea ora.

Anyway, sper ca v ați bucurat și de acest capitol! Știu ca probabil numa doua sau trei persoane citesc cartea asta dar ma bucur și pt atenția voastră!

Adios~