✓ remember you | heeseung

6.

Alta zi din săptămână, sincer, m-am plictisit sa stau numai în camera, simt că oasele mele incep sa amorțească stand numai în pat, abia mă mișc, acum doua zile ce am ieșit să mă plimb și nu a durat decât o ora după care m-am întors înapoi în camera mea. Mă gândesc că poate a venit timpul să-mi fac curaj și să mă împac cu unele persoane din casa, să-mi vizitez familia și să ies pur și simplu din aceasta cameră și să nu mai fiu așa închis în mine, nu ajung nicăieri decât la depresie.
Îmi lipsești Yun-Mi...
Asta spun in fiecare zi, in capul meu este numai aceasta frază.

Oftez zgomotos lăsând jurnalul și pixul pe masă și ies din camera mea. E momentul să fac și aceast pas, încet, încet sunt sigur că o să le fac pe toate așa cum tot sper de o luna și 3 zile încoace.
Merg înspre ușa care nu-i departe de a mea și bat la ușă, în câteva secunde îmi răspunde cu un " Da, intră! "
Rămân blocat, oare chiar fac ce trebuie? La naiba cu mine. Pun mana pe clanța apoi îmi retrag mâna, nu pot sa vorbesc cu el, nu pot.

— Heeseung? se aude din spatele meu iar eu mă opresc și strâng din ochi, că de as putea m-aș strânge și de gât în momentul ăsta
— Scuze pentru deranj, n-am vrut. Ma întorc cu fața spre el neavând vreo expresie facială
— Nu ai deranjat. S-a întâmplat ceva?
— Nu. Adică da... Despre ce naiba vorbesc. Nu, nu s-a întâmplat nimic, voiam să discut cu tine despre multe chestii.
— Ok.

Ok? Atât de ușor a acceptat și eu m-am panicat degeaba? De când am ajuns așa prost?
Vin spre camera lui și intru acolo, in urma mea intrând și el închizând ușa.

— Despre ce vrei sa vorbim mai exact? spune și se așează pe pat și începe să se joace cu o minge mica de baschet
— Despre tot.
— Poți începe.
— Habar n-am cum să încep, mai ales că nu ești nici atent la mine, te joci cu mingea aia. Spun pe un ton arțăgos și mă uit la el cu puțin dispreț
— Spune direct că vrei sa vorbești cu mine legat de Yun-Mi. Nu ești doar tu rănit. Se uita la mine preț de câteva secunde apoi își schimbă privirea în altă parte

Observ că este la fel de distrus cum sunt și eu, toți suntem, însă, la mine și la el se observă asta mai mult... Iar acum îmi pun întrebările:
Este distrus că ea nu a putut fi a lui?
Este distrus că nu mai este langa noi sau langa el în special?
La aceste întrebări am de gând să obțin răspunsuri.

— Ce a fost mai exact între tine și Yun-Mi?
— Doar prietenie, ți-am spus asta de atâtea ori, de cate ori sa mai spun? Nu se uita la mine și aruncă mingea aia in perete și după o prinde.
— Știu că te doare tare, se observă tristețea pe fața ta.
— Și vrei sa vorbim despre cat de mult mă doare sau ce?
— De ce te doare așa tare? Ce a fost ea pentru tine?
— Yun-Mi, pentru mine a fost doar ... o prietena, mă repet.
— La naiba, știu că eviți să-mi spui că ai fost îndrăgostit de ea, știu singur asta, de ce nu-mi spui pe față totul, îți place mai mult sa minți? mă ridic de pe scaun
— Pentru că... Las-o baltă, Heeseung. Pentru asta ai vrut să vorbești cu mine? Da, am iubit-o și o să iubesc aceasta fată mereu, a fost cea care mi-a fost alaturi mai mult decât mi-ați fost voi 6. Da, am plăcut-o și o să o plac mereu pentru că doar pe ea am vrut-o și o vreau dar acum chiar nu mai e cazul din cauza a ceea ce s-a întâmplat.

Mă uit la el cum are lacrimi în ochi, nu suport sa vad pe cineva plângând în fața mea, mă face și pe mine sa devin mai emotiv decât am devenit în perioada asta. Mă uit la el apoi îl iau în brațe prietenește și-l bat pe spate.
Chit că mă doare sa aud că el a iubit-o pe fata care era împreună cu mine, asta nu mă face un insensibil, sunt destul de empatic.

— Îmi pare rău... Chiar mă gândeam uneori să renunț la relația pe care o aveam cu ea și să te las pe tine sa o iubești, așa poate nu mai pleca de aici niciodată și rămânea fericită... N-am fost în stare să o iubesc îndeajuns de mult, am făcut-o să sufere mai mult decât suferea înainte, e doar vina mea și mereu o să fie. Mă strânge în brațe când aude cuvintele mele, fac același gest, simțeam că mi se înmoaie picioarele la cat de mult mă abțineam sa nu plâng însă am dat drumul lacrimilor, e prea mult pentru mine.
— Nu-i doar vina ta, e vina tuturor. Se îndepărtează de mine și-și șterge lacrimile cu podul palmei și se așează pe pat la marginea patului. Ai iubit-o, i-ai oferit ce ai putut tu mai bun, nu trebuia să gândești așa.
— Ba am gândit și mă gândesc la asta in continuare, o meritai mai mult decât o meritam eu. îmi șterg lacrimile cu mâneca hanoracului de pe mine și mă abțin să nu mai plâng
— Nu mai spune as-
— Jay, îl întrerup. Ești cea mai buna persoana pe care am întâlnit-o in toată viața mea, pe langa Yun-Mi. Ești prietenul pe care toată lumea și-l dorește. La naiba cu tot. Oftez și mă uit la el apoi mă uit prin camera lui și vad o poza in rama cu el și ea. Era atât de frumoasă... Și erați atât de frumoși împreună...
— Doar ea este frumoasa, am vrut sa las poza asta doar cu ea, insa ne-am " certat " puțin pe poza asta. îl aud cum chicotește venind în dreptul meu uitandu-se la poza și schițez și eu un zambet
— De ce?
— Din cauza că mă cred urât. Într-un fel, mi-a ridicat moralul, am stat sa vorbim despre acest subiect și mi-a băgat destul de multe în cap, lucruri bune. Zâmbește și ia rama și da ușor cu degetul pe partea pozei unde era ea. Îmi lipsește...
— Și mie-mi lipsește foarte mult... Sper sa fim ok, nu mai vreau sa fim supărați unul pe celălalt.
— Sigur, nici mie nu mi-a picat bine sa nu ne mai vorbim, am avut nevoie de cineva cu care sa vorbesc, nu prea am ieșit din camera, am stat doar aici compunând melodii si plângând.
— Același lucru am făcut și eu, înțeleg, nici eu nu am avut mult curaj, abia acum ce incep sa mai fac cate un prim pas.

Ne uitam unul la celălalt și începem amândoi să râdem, am fost și suntem doi fraieri, doi frați.

***

După ore bune in care am stat sa vorbim și să râdem am ajuns la concluzia că am avut dreptate, Yun-Mi trebuia să fie fericita cu Jay, nu cu mine, însă, de ce m-a ales ea pe mine?
Încă o întrebare fără răspuns.

Mă așez pe pat și mă uit spre geam rămânând pe gânduri din cauza la tot ce am vorbit cu Jay.

— Persoana potrivită, timpul nepotrivit.