" - Fiecare vis pe care l-am scris in paginile jurnalului meu bătut, astfel încât imaginea ta să rămână pentru totdeauna cu mine. De ce te vad doar in vise? De ce mă trezesc cu nimic altceva decât cu gânduri despre tine și fără urmă de tine in reali...
După o săptămână, o săptămână destul de plină pentru mine, m-am întors la lucru, am revenit la dans, la muzica, la gașca mea de nebuni. A fost ok săptămâna asta, m-am simțit puțin mai bine, deși seara când ajungeam acasă aveam același gânduri...
***
"— Heeseung, mai e mult? Ma întreabă Yun-Mi chicotind eu având mâinile la ochii ei asigurându-ma că nu o să tragă cu ochiul, mereu trișează — Încă puțin. Rad fiind extrem de entuziasmat
Ajungând în sala de repetiții care era devorată in culoarea ei preferata, roz.
— Pregătită? Mă uit la ea având încă mâinile la ochii ei — Da, normal. Bate din palme fericită — 3, 2, 1...
Îmi iau mâinile de la ochii ei apoi vin in vizorul ei și o privesc zâmbind in spatele meu adunându-se băieții și Si-An strigând toți " La multi ani! " . O luam toți într-o îmbrățișare de grup apoi ne uitam la ea. Yun-Mi avea lacrimi în ochi și ne ia pe toți în brațe strâns, când ajunge la mine mă privește și mă ia în brațe simțind cum nu ar vrea să-mi dea drumul vreodată. O iau și eu în brațe și o mângâi pe păr, iar ea îmi șoptește un " mulțumesc, Hee. " asta facandu-ma sa zâmbesc larg și după sa o sărut pe buze. "
— Dupa asta a urmat o mare petrecere și câteva ore pe care le-am petrecut împreună pe plaja. Ne-am uitat la stele, am ras, am povestit atât de multe și niciodată nu mi-ai spus că nu ești fericită... De ce trebuia să trăiești în durerea asta? De ce trebuia să faci asta când eu eram acolo, Si-An era acolo, familia ta era acolo indiferent de orice... Chiar ai crezut că este ceea ce trebuie? mă uit și după oftez
Mă joc cu un trandafir pe care l-am luat din grădina noastră și îmi presez buzele.
— Sa știi că... Gradina este pe mâini bune, am grija de ea zilnic, este extrem de frumoasa ca atunci când ne-am apucat amândoi sa plantam. Zâmbesc și îmi trec mâna prin păr așezându-ma pe jos. Nu știu dacă fac ce trebuie, dar niciodată nu o sa trec peste relația noastră, a fost una dintre cele mai frumoase relații pe care am avut-o, prima mea relație, ai fost prima mea iubire, ai fost prima care mi-a arătat cum este sa iubești din inima pe cineva dar și cum să trăiești fără cineva, a durut și încă doare plecarea ta... Vorbesc prea mult? Presupun că da, dar asta ți-a plăcut mereu la mine...
Mă uit la cer și zâmbesc simțind bătaia vântului prin părul meu apoi îmi închid jurnalul.
— Cred că a venit timpul să-mi iau rămas bun de la acest jurnal, o să vin mereu aici sa citim împreună. Îmi cade o lacrimă pe obraz și o șterg
Poți iubi pe cineva atât de mult... Dar niciodată nu poți iubi oamenii atât de mult cât îți poți lipsi. Amintirea ta se simte ca acasă pentru mine. Așa că, ori de câte ori mintea mea rătăcește, găsește întotdeauna să se întoarcă la tine. Partea tristă este că, probabil, voi ajunge să te iubesc fără prezența ta langa mine mai mult timp decât te-am iubit când te cunoșteam. Unii oameni ar putea găsi asta ciudat. Dar adevărul este că cantitatea de dragoste pe care o simți pentru cineva și impactul pe care îl au asupra ta ca persoană, nu este în niciun fel relativă cu timpul de când l-ai cunoscut. Doare să respir. Doare să trăiesc. O urăsc, dar nu cred că pot exista fără ea, când ea este viața mea.
— Știi ... Când ai o pierdere, oamenii spun că vei trece prin cele 5 etape ale durerii: negare, furie, târguire, depresie, acceptare. Ceea ce nu îți spun ei este că le vei parcurge pe toate în fiecare zi. Spun cu vocea tremurândă după îmi dau frâu liber lacrimilor. Cred că poate voi ține mereu o lumânare pentru tine – chiar și până când îmi arde mâna. Și când lumina o să dispară... Voi fi acolo, în întuneric, ținând ceea ce rămâne, pur și simplu pentru că nu mă pot lăsa. Îmi pun mâinile pe față și încep să plâng atât de tare încât îmi vine să urlu la ceea ce simt in piept.
— Nimeni nu se compară cu tine, dar nu ești tu, decât în visele mele din seara asta. Închid ochii și așez jurnalul pe ciment apoi las trandafirul de culoare roz deasupra jurnalului și mă ridic. O să te iubesc cu toată ființa mea, chiar daca tu ai rămas acum doar o fantoma pentru mine. Privesc fotografia din ceramica care era cu tine apoi îmi trec o mana deasupra crucii părăsind cimitirul uitandu-ma puțin în spate apoi îmi șterg lacrimile punând mâna în zona inimii.
Am făcut și asta, și nimic nu o să mă oprească sa merg cat de des se poate.
Din păcate, cel mai dureros ramas-bun este cel care este lăsat nespus.
Zâmbetul tău și râsul tău mi-au luminat întreaga lume și așa o să rămână mereu.
— Te voi iubi mereu, Yun-Mi!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am terminat aceasta carte, spre că a fost pe placul vostru câtuși de puțin. Sper sa rămână cartea asta in sufletul vostru cum mi-a rămas și mie rămâne acolo pentru tot restul vieții mele! 🩷🎀
