Stau intinsa-n iarna
Si ea ma rastoarna.
Degete de gheata,
Pline de albeata,
Vreau sa-mi intre-n piept.
Stau si le astept
Ca sa stinga focul,
Ce e in tot locul
Si omoara-ncet
Chiar si un ascet!
Dar atat de vie
E acum vapaia,
Ca din piept imi fuge
Si se-nalta-n cer.
Roate de lumina
Si faclii aprinde,
Atingand zenitul,
Dulce il cuprinde.
Totu-njur dezgheata
Si transforma-n mare.
Marea e de lacrimi
Si ma inec in ea.
Si ea creste, creste...
Spre zenit alearga,
Vrand sa sting'acolo
Soarele cu ea!
Marea e aici,
Soarele-i acolo.
Niciodata marea
La cer nu va urca
Soarele sa-l stinga!
Si ingheata marea,
Impietresc si eu,
Far' acea scanteie
Ce visului da viata.
Soarele apune...
Iar e dimineata...
CITEȘTI
Ganduri
Poetry"E atat de greu si de dureros sa stai intre minte si inima si sa te lupti s-o impaci pe cea din urma cu dreptatile celei dintai." GALA GALACTION
