Intoarcerea

103 7 1
                                    

INTOARCEREA

Mii de indoieli in minte...

Ganduri ce nu le pot rosti...

Mi-e teama... dar nu iau aminte

Ca lucruri bune nu pot fi.

Ma zbat in lanturi ce ma tin

De ea, iubirea interzisa,

Ce-mi toarna miere si venin,

In inima-mi ce e atinsa.

E tragic cum iti da speranta

O vorba aruncata-n vant!

Si un privit cu cutezanta

Ce-ti poate da din nou avant!

Si-ncerc sa uit acea carare

Ce ma duce catre al meu dor...

Dar... te zaresc din intamplare

 Si simt iarasi c-am sa mor!

P.S. Avem iluzia, credinta si speranta, DOMNUL MEU. Aceste daruri divine compun pentru noi, aici pe pamant, ceea ce numim fericire.  Nicolae Filimon

GanduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum