Alegere?

50 7 2
                                    

Mi-e trupul amortit si sufletu-mi se frange,

Cand langa cel iubit, gura mi se strange.

Cuvinte fara numar de dragoste si dor

Ce vor sa dea navala, dar la iesire mor.

O mana ce se-ntinde, ca o aripa-n zbor

Sa mangaie...sa planga...pe fruntea ta cu dor.

Avantul insa-si curma cand se izbeste-amarnic

De panza ce-i tesuta de Insusi Dumnezeu.

Si ma retrag in mine si fug de langa lume

Si ma izbesc de stele, caci totu-i ratiune.

Si sufletu-mi se frange...Si trupul greu imi plange

Si mintea-i amortita, inima e chinuita...

GanduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum