Perspectiva Deryei
" Andrew, chiar mi-a fost dor de tine...abia am putut scăpa de bona aia, zic eu în timp ce mă uit după Zayn și Ariana."
" Da, chiar mi-ai lipsit, în timp ce ochii lui îi întâlnesc pe ai mei, apoi își mai toarnă un pahar. "
Deja pot spune că sunt copleșită de privirea sa ieșită din comun.
Într-un final o chem pe Ariana în casă împreuna cu Zayn, cred că doresc să-mi spună ceva, dar nu-i bag in seama.În acest moment mă interesează faptul ca eu și cu Andrew suntem unul lângă altul.
" Eu mă duc până la baie, spun."
Observ că Ariana mă urmărește și cred că a venit momentul să-mi zică ce dorea mai devreme.Urăsc când ascunde ceva de cei din jur.
" Uite, ce ar fi dacă am pleca și am merge acasă. Nu vreau să o enervăm din nou pe mama "
" Pentru asta ai venit după mine!? Mereu faci așa și nu poți accepta nimic! Țip "
" Este ora 20:45, cât mai ai de gând să stai cu Andrew? Se pare că dintr-o dată a început să-ți placă de el! Ba îl urăști, ba îl iubești, ce este cu tine? Spui toate astea de parcă ai avea 18 ani! "
" În primul rând nu este problema ta ce fac eu în legătură cu el! " Ies în viteză din baie, trântesc ușa și mă așez pe Andrew.
Cred că este uimit de gestul meu, dar nu-l bag în seama.
Ariana vine și ea, imediat îndreptându-și privirea către Zayn, dar el nu observă.
Până la urmă își toarnă și el un pahar, fața Arianei se schimbă imediat, dar eu continui să vorbesc despre ce s-a întâmplat în legătura cu mama.
Ceasul este 21:45, iar eu mă gândesc că acum am putea pleca.
Zayn și Ariana ies din casă înaintea mea, ochii lui Andrew mă privesc supărați.
Se apropie de mine și începe să mă sărute. Buzele lui sunt moi și uscate, pot să jur că nu mă așteptam la asta și nu, nu sunt beata!
Ne așezăm pe canapea, fără să ne oprim din sărut.
Telefonul îmi vibreaza, este mama! În acel moment limba mea îi părăsește gura, iar în ușă apare Ariana care pare foarte nervoasă.
