Capitolul 7

43 2 0
                                    

Perspectiva Deryei

Când am realizat ce cuvinte stupide a spus mama " sunteți pedepsite "  am luat-o de mâna pe Ariana și am intrat la mine în camera, împingând ușa cu putere ca mama să realizeze ce nervi avem.

"Zici că avem 2 ani,oare mama când o să-și dea seama ca am crescut și noi?! " spun supărată

"Habar n-am ,crede că încă avem 12 ani,oare când o să avem o relație tot așa o să facă?"

"Ari...eu.." nici măcar nu-mi place să-i spun ' Ari ', sună prea copilăresc, chiar nu știu ce m-a apucat.

"Tu ce? " spune curioasă Ariana

"Ahm, nimic. Ce putem sa facem atunci?Eu nu pot sa rezist fară să ma distrez!! "

"Știu sentimentul, chiar dacă de obicei tu ești aia cu ideile stupide, cred că de data asta eu sunt aia"

*Aștept un moment să aud ce idee îi trece prin cap Arianei,cred ca e prima dată! Are dreptate că eu sunt aia cu prostiile,dar de data asta o las pe ea*

"Hmm pâi putem ca...știi că mama și tata pleacă pe la 20:00 la bunica și mă gândesc că atunci ar fi momentul potrivit"

"Și bona aia ciudată ce o să zică?"

"Ieșim prin garaj,nu cred că o să și dea seama, dar dacă își dă seama suntem moarte"

" Nu este o idee rea" Sunt uimită de faptul că Ariana are un plan foarte îndrăzneț, habar n-am ce 'dereglări ' ,ca să zic așa, a avut.

Este deja ora 18:00 , ca să treaca timpul mai repede cred că mă voi culca.Mama si tata cred că vor fi uimiți și poate ne 'iartă' pentru săptamâna trecută.Chiar nu știu cum de nu au spus nimic în legătură cu ce arăta camera video...Dar nici eu nu-mi prea amintesc ce s-a întamplat,cred că eram puțin amețită ca să zic așa..

Nici măcar nu pot să dorm.Mă gândesc la Andrew,ce face în acest moment,cu cine e, unde e..? Am o mulțime de întrebări în gând,iar dacă îl sun mă transform într-o fată rușinoasă,care nici măcar nu poate să-i pună o întrebare.

Mă ridic din pat și mă duc spre camera Arianei.Împing în ușă, dar e încuiată. *Unde naiba e Ariana?* îmi spun în gând.

Cobor și realizez că e multă agitație,oare ce se întamplă?

Țip, dar nimeni nu mă aude.

Mă duc la un prieten de al Arianei și întreb de ea, observ că nici el nu mă aude.

* Ce se întâmplă cu mine? Unde sunt mama,tata, Ariana? De ce sunt numai dubioși în casă? *

După un timp deschid ochii, cobor și o văd pe mama.Nu prea îmi dau seama ce se intâmplă , dar bănuiesc că era doar un vis.

Mama se uită ciudat la mine și mă întreabă dacă am pățit ceva.

"Nu,ce să pățesc? Cât e ceasul? "

"19:30, îmi răspunde mama cu o voce calmă."

"Mulțumesc,unde e Ariana?!"

"În grădină."

Ies din casă și mă duc direct la ea. O întreb ce face,iar ea nu-mi răspunde, pare tristă.

"Ai pățit ceva? Vrei un sfat,ceva?"

"Nuuu,sunt cea mai fericita din lume"

"De ce?" spun eu încet

"Pâi Zayn mi-a spus că mă iubește și eu la fel am făcut, dar se auzeau niște voci ciudate și l-am întrebat unde e, dar mi-a închis. "

"Cred ca era acasă, nu-ți face griji!"

În acel moment, mama ne anunța că pleacă și că bona a sosit. Ne luam la revedere de la ea, iar eu o întreb la cât sosesc acasă?

Ea se uită la mine și pleaca, pare nervoasa, oare crede că avem un plan? Se pare că da..


TeenagersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum