Perspectiva Arianei
O nouă dimineaţă începe, iar eu sunt trezită de mama mea la ora 7. Derya încă doarme bineînţeles, somnoroasa. Aerul rece de iarnă pătrunde paşnic prin geamul din camera mea . Am senzaţia că a nins. Mă dau jos din pat, iar veranda casei noastre este umplută cu un strat gros de zăpadă argintie. Minunat. O să am un drum spre şcoală foarte plăcut. Dimineaţa asta nu putea începe mai proast, mai ales că urăsc acest anotimp.
Îmi termin rapid temele de vacanţa şi sunt pregatită de cea mai grea zi din saptamână. Numai când aud cuvantul "luni" mă trec fiorii.
Mă duc la Derya în cameră, iar ea abia s-a trezit.
"Neaţa!" îi spun. Derya este sora mea vitregă din iunie, de anul trecut. Mama mea şi tatăl ei s-au cunoscut la o şedinţă cu parinţii la şcoală, având în vedere ca suntem colege de clasă, deşi este un an diferenţă.Părinţii mei sun divorţaţi iar ai ei la fel şi astfel cele mai bune prietene sunt acum surori.
"Neaţa." îmi spune somnoroasă. "Wow, a nins, hai să-i scoatem pe Toby şi Candy la zăpadă!" entuziasmul din vocea ei este foarte clar.
"Ştii că nu-mi place zăpada" rostesc îmbufnată. Ea începe să râdă, îşi ia hainele şi se duce la baie, iar eu merg în cameră să mă schimb de pijamale. Timpul zboară şi ora plecării la şcoală se apropie. Am decis sa port blugi, o pereche de UGG negre si un pulover alb. Mă machez cu fond de ten şi nişte rimel, decent, potrivit clasei a 8-a. Tot nu pot să cred că este ultimul meu an în şcoala asta, o să-mi fie atât de dor de colegi, mai ales de unii.
Derya iese din camera ei gata de plecare purtând blugi, bocanci roz şi o bluză de culoarea bocancilor. Machiajul este exact ca al meu iar părul ei este ondulat în bucle.
Ajunse la şcoală, mă aşez în a 3-a bancă cu Melissa, iar Derya stă în faţa mea cu Sandra. Ziua de azi a fost liniştita şi ne întoarcem spre casă. Neavând teme, fac nişte gustărele şi mă uit cu Deryaa un film de acţiune "Divergent". După ce s-a terminat observ ca este deja ora 21 aşa că mă retrag la mine în cameră şi încep sa citesc din cartea mea favorită.
Azi a fost o zi linştită, iar asta mă miră foarte tare, în general în viaţa mea este multă forfotă, dar cu siguranţă totul va devenia normal. Adorm cu telefonul în mână. Pe la 3 dimineaţa mă trezeşte un apel la telefon. Cine poate fi decat Zayn. Cu toate astea inima mi se umple de bucurie când văd numele lui pe micul ecran. Nu răspund suficient de repede aşa ca îmi trimite mesaj *Mi-e dor de tine, vroaim să-ţi aud vocea* AW. Răspund rapid . * Şi mie* iar el îmi trimite din nou un mesaj* Noapte bună, ne vedem mâine* .
Îmi pun telefonul pe noptieră. Zayn şi cu mine suntem cei mai buni prieteni şi foarte apropiaţi, nu este nimic între noi, cel puţin momentan . Adorm din nou iar de data asta sper ca nimeni să nu mă întrerupă din somnul meu de frumuseţe.
