Sunt Jessica, unul dintre vampirii originali, creati prin magie. Povestea mea e de peste 1000 de ani. Prietenii iubiri tradari dezamagiri.... le traiesti pe toate in mod repetat cand esti mai ales nemuritor
In rolul Jessicăi-Emeraude Toubia
//Finali...
Ajungem in New Orleans. Casa arata foarte curata si vesela. Surprinzator, da, vesela. Ma duc sa imi duc bagajul in camera mea. Jessica:Hope ai nevoie de ajutor? Hope:Nu... dar ce facem aici? Jessica:Nici eu nu sunt prea sigura. Hope:Ok....
Deschid usa camerei mele iar pe pat era un trandafir rosu, langa floare era o cutie deloc inalta, in forma unui patrat iar langa era un plic sigilat cu sigiliul familiei.
Las bagajele, iau plicul il deschid scot scrisoarea si o citesc.
"Poate ca nu mi-am exprimat sentimentele fata de tine in mod constant, poate ca uneori te-ai indoit de ceea ce simt eu fata de tine, dar in ciuda tuturor pesoanelor care ti-au spus ca iti pierzi vremea sand dupa mine si iubindu-ma, pentru ca eu nu te iubesc, tu ai stat mereu langa mine, si daca ai plecat mereu te-ai intors. Stiu ca nu ti-am daruit nici macar jumatate din cate meritai. Stiu ca ti-am creeat atatea neplaceri, si tu ai ramas cu alturi de mine indiferent. Vreau sa stii ca TE IUBESC chiar daca nu ti-am aratat-o, insemni mai mult decat crezi pentru mine. Ai fost si vrei ramane mereu prima mea dragoste. Sper ca mereu voi avea un loc special in inima ta! Always and Forever"
Iau cutia si o deschid. In cutie erau asezate un lantisor si o bratara
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ma uit pierduta la ele si imi curg lacrimile.
Hope intra in camra si gaseste un urs mare de pluș si o scrisoare.
Hope:Ce-s cu astea? -ia scrisoarea si vede ca pe plic scria "Nu o deschide pana nu iti voi spune"
Ma duc grabita in birou trag covorul trag trapa din podea deschid seiful si vad ca este gol
Klaus:Cauti ceva? Jessica:Da! Klaus:Nu ti-l pot da. Imi pare rau dar am luat deja decizia. Jessica:Nu nu nu nu. Sigur gasim alta solutie-spun agitata plimbandu-ma prin camera si bagandu-mi mana prin mar- Klaus:Vrei sa te calmezi! Jessica:NU! Klaus:Amandoi stim ca momentul in care imi voi pierde controlul e tot mai aproape! Intelege... te rog... Jessica:Nu poti sa-mi ceri asta!-spun apoi plec jos-
Era toata lumea. Kol Elijah Rebekah Marcel Freya Hope si cu mine.
Klaus:Ce ma bucur sa fim toti aici-spune de la balcon, apoi coboara- Ma bucur ca putem fi macar o data o familie. Rebekah:Putem sa repetam asta de mai multe ori. Klaus:Ma tem ca nu, surioara. Elijah:S-a intamplat ceva frate? Klaus:Asta este ultima mea cina alaturi de familia mea. Alaturi de voi. Aici. Hope:Tata nu inteleg. Klaus:Este decizia pe care am luat-o si nu voi renunta la ea. Magia neagra va pune stapanire pe mine si atunci nu voi mai putea fi de controlat. Asa ca am decis sa ii pun capat. Elijah:Dar.... Klaus:Va rog! Haide-ti sa luam masa sa radem sa ne simtim bine! Pentru mine! Hope isi imbratiseaza tatal Hope:Stiu ca nu voi schimba nimic dar... nu vreau sa te pierd... te iubesc tata! Klaus:Dupa ce voi pleca te rog sa citesti scrisoarea.-si o saruta pe frunte-
Toata lumea se aseaza la masa. Toata lumea era vesela, sau cel putin asa parea, mai putin eu.
Se face ora 00:00 Klaus:Eu trebuie sa plec. Imbatiseaza pe toata lumea apoi pleaca.
Dupa ce inchide usa eu fug dupa el iar Elijah ma urmeaza.
Eram in piata cartierului
Jessica:Stai! Alerg spre el si il sarut. Jessica:Mereu vei avea un loc special in inima mea!- Spun cu lacrimi in ochi.- Klaus:Ai grija de tine, si de Hope... Jessica:De acum Hope este fiica mea! Klaus ma saruta si ma ia in brate.
Elijah ajunge si el: Elijah:Frate stai! Eu nu am nimic in urma. Ai fost mereu fratele meu mai mic care mi-a facut probleme, dar mereu am fost unul langa celalalt! O vom face impreuna.
Elijah ma imbratiseaja Elijah:Te iubesc mult surioara! Sa aveti grija unul de celalalt!
Dau din cap afirmativ, cu ochii plini de lacrimi ma dau cativa pasi in spate si ma uit la ei. Ma uit la ei cum devin cenusa...
Ma duc acasa. Ma duc direct in camera mea. Incerc sa mi dau seama ce voi face de acum incolo. SINGURA
Hope era la ea in camera. Statea sprijinita de ursul urias lasat de tatal ei si cu scrisoare in mana. Intr-un final se hotaraste si deschide plicul.
"Nu am puterea de a-mi lua la revedere fizic de la tine. Esti singurul lucru care m-a putut transforma intr-o persoana mai buna. Tu m-ai invatat ce inseamna sa fi uman, si m-ai invatat sa nu mai fiu orgolios rau malefic. Tu m-ai transformat in ceva mai bun. Ai reusit sa faci ca monstrul din mine sa dispara. Te voi iubi mereu, pui de lup. Vei fi o regina ca mama ta, si o luptatoare ca tatal tau. Jessica va fi mereu cu tine. Te iubesc, Tata"
O aud pe Hope cum plange si ma duc la ea. Deschid usa usor si o vad cum sta in pat cu scrisoarea stransa la piept plangand. Ma duc langa ea si o iau in brate. Hope adoarme in bratele mele.
Dimineata:
Hope:Ce facem? Jessica:Tu te intorci in Mystic Falls la scoala. Iar eu... eu ma voi regasi intr-un final. Hope:Ai spus ca vei fi mereu cand voi avea nevoie de tine. Jessica:Suntem vrajitoare... doar sa-mi dai un semnal si eu sunt langa tine -spun zambind-
Dupa 6 luni:
Hope s-a intors la scoala. Iar eu.... eu am calatorit sperand ca imi voi da seama cum sa ma descurc fara persoanele care au fost mereu langa mine. Dar aparent m-am intors in Mystic Falls. Dar din cauza unui telefon de la prietena mea Caroline, care ma ruga sa ma duc la scoala Salvatore si sa-l ajut pe Alaric cu elevii in lipsa ei. Zis si facut!
M-am dus la scoala sunt director adjunct si predau si magia plus ca sunt alaturi de Hope. Cred ca mi-am gasit locul.
Final!
SPER CA VA PLACUT CARTEA! IMI PARE RAU PENTRU PERIOADA DE INACTIVITATE.
