Immortal

Capitolul 22 " MAMA"

Peste 10 ani:

Jessica:Alo!Hope, ce faci?
Hope:Am termimat orele ma indrept spre cantina ca sa iau pranzul cu Josie si Lizie. Tata ce face? Pot vorbii si cu el?

Klaus imi face semn sa ii spun lui Hope ca nu e aici.
Jessica:Tatal tau nu e momentan... Dar ii spun sa te sune cand se intoarce-si ma uit urat la Klaus.
Hope:Jessica, tata e suparat pe mine?
Mi se pune un nod in gat:Nu, cum sa fie fie suparat pe tine. Te iubeste enorm.
Hope:Daca ma iubeste de ce nu ma cauta?
Jessica:Hope... tatal tau e mai...
Hope:Mai? Mai cum mai rece? Oricum mi-e tare dor de voi. Din cauza mea si familia s-a despartit.
Jessica:Sa nu mai spui niciodata Hope ca familia s-a despartit din cauza ta.
Hope:Dar..
Jessica:Fara dar!
Hope:Bine...
Jessica:Bine te las sa te duci la masa. Te iubesc!
Hope:Si eu! Saluta-l pe tata.

Inchid telefonul si ma uita la Klaus.

Jessica: De 5 ani te feresti de ea, de ce? E copilul tau!
Klaus:Care din cauza mea a fost posedata de minunata magie neagra!
Jessica:Nu ridica tonul!

Klaus se ridica si pleaca.

Jessica:Unde te duci?
Klaus:Sa beau ceva!
Jessica:Unde?
Klaus:In club...
Jessica:Ultima oara ai "mancat" un club intreg! Opreste-te!
Klaus:ASTA SUNT EU! SI NIMIC NU MA OPRESTE NICI MACAR TU!
Jessica:Ai nevoie de un psihiatru.-spun dandu-mi ochii peste cap-

Cand Klaus ma aude se repede si ma strange de gat.

Klaus:CREZI CA E USOR SA STAU DEPARTE DE FAMILIA MEA? DE COPILUL MEU?
Jessica:Nu pot sa respir! Klaus.....
Apoi il inping.

Jessica:DOAR TU STAI DEPARTE DE FAMILIE? CUM TU ERAI CU ELIJAH ASA ERAM SI EU CU KOL! SI REBEHAK SI FREYA.... MIE NU MI-E DOR DE FAMILIA NOASTRA? A NOASTRA. PLUS CA TU AI ALES SA NU MAI VORBESTI CU HOPE.
Klaus:Pentru ca imi facea rau. Si stii ceva nu ti-am spus sa vii cu mine. A fost alegerea ta sa vii cu mine. Daca vrei poti  sa pleci!
Jessica:Esti un egoist! Ei nu ii facea rau.
Klaus:E suficient ca vorbesc cu Hayley! Nu vreau sa..
Jessica:Sa ce? Macar te vedea pe FaceTime. Stii ceva scuteste-ma!

Klaus se aseaza pe fotoliu si isi i-a telefonul in mana.
Eu plec la bucatarie imi pun o cafea si ma intorc in living.

Jessica:N-ai plecat?
Klaus:Nu. Nu mai plec.
Jessica:Ai lasat garda jos?
Klaus tace si nu spune nimic.

Ma duc in dormitor imi iau un geamantan si imi fac bagajul cat pentru cateva zile. Il pun langa usa de la intrare apoi imi iau laptopul si caut bilete pentru Mystic Falls, Virginia.

Klaus vede bagajul la usa.

Klaus:Ce faci ma dai afara?
Jessica:Ai spus ca daca vreau sa plec, pot sa plec! Imi caut bilet.
Klaus:Louisiana sau Virginia?
Jessica:De ce nu intrebi Mystic Falls sau New Orleans? Mystic Falls.
Klaus:La Hope?
Jessica:Daca ai fii vorbit cu Hope acum cateva zile ai fii stiut ca pleaca in New Orleans cateva zile in vacanta.
Klaus:Atunci ce faci in Mystic Falls.
Jessica:Nu e treaba ta!
Klaus:Asa nesuferit sunt si eu?
Jessica:DA!

Klaus se duce isi face un dus si se culca.

Stau pana dimineata sa imi caut bilet de avion dar nu gasesc nimic.
Toate biletele sunt pentru saptamana viitoare.

Klaus:Ce faci?
Jessica:Bine!
Klaus:Iarta-ma!
Jessica:Pentru?
Klaus:Tot comportamentul meu.
Jessica:Da. Cred ca ma duc sa ma culc.
Klaus:Ai stat treaza toata noaptea?
Jessica:Da, si nici bilet n-am gasit.
Klaus:Azi o sa o sun pe Hope!
Jessica:Era si timpul.

Ma duc in camera si ma intind in pat. Imi dau seama ca am fost cam dura cu el... ma duc si il vad la bucatarie

Jessica:Ce faci aici-spun razand-
Klaus:Incerc sa fac cafea dar nu stiu cum merge prostia asta.
Jessica:Lasa ca fac eu.
Klaus:Nu, nu, lasa ca fac eu.
Jessica:Imi pare rau!

Ma ia in brate

Klaus:Nu e vina ta. Eu m-am inchis in mine si nu te-am lasat sa ma ajuti. Am indepartat-o inclusiv pe Hope si am ranit-o.

Suna telefonul lui Klaus. Era Hayley.

Klaus:Da Hayley!
Hope:Tata!
Klaus:Hope!?
Hope:Tata, tata, nu o gasesc pe mama! I-am gasit telefonul in fata casei.
Klaus:Vin acum! Ai grija!

Klaus inchide telefonul

Jessica:Ce s-a intamplat?
Klaus:Hayley a disparut!

Plecam de urgenta in New Orleans.

Klaus intra primul in casa iar Hope ii sar in brate cand il vede.
Imi dadeau lacrimile si mie si Freyei.
Aparent nu se intampla nimic.

Hope:Tata!Spune plangand!
Si lui Klaus ii curg lacrimile.

Freya vine langa mine.
Freya:Stii ca nu e bine.-spune cu lacrimi in ochi-
Jessica:Sunt 5 ani de cand nu au mai vorbit si 10 de cand nu s-au mai vazut fata in fata-spun in timp ce imi sterg lacrimile-

Dintr-o data un sarpe iese din fantana.

Jessica:Freya!
Freya:Ti-am zis! Incendia!-si Freya da foc sarpelui-
Hope:Ce a fost aia!
Freya:Semnele ca nu trebuie sa stati unul in prezenta celuilalt.

Hope:Atunci va las sa vorbiti. -si Hope pleaca in camera ei-

Freya:Klaus...
Jessica:Va las sa vorbiti voi, eu ma duc la Hope!

Ma duc la Hope. Bat la usa apoi intru.

Jessica:Hope...

Hope vine si ma ia in brate!

Hope:Ma bucur asa de mult ca pot sa va iau in brate si sa va vad.

O las putin sa imi povesteasca cum e la Scoala Salvatore, de Lizie si Josie apoi o intreb:

Jessica:Hope... unde e mama ta?
Hope:Nu stiu... i-am zis si tatei..
Jessica:Hope.... pe mine nu ma mintii...spune-mi unde e. Nu te cert. Pentru ca te inteleg.
Hope:Eram disperata. Era singura soluti ca sa il vad pe tata... imi era prea dor de el. Il vreau langa mine Jessica-spune plangand- pe toti va vreau!
Jessica:Hope... nu plange. -O imbratisez, si o magai pe cap-.
Hope:Am ascuns-o in podul bisericii.

Merg cu Hope la Biserica mergem in pod.

Hope:Uite sicriul, vezi nu a patit nimic.

Ridica capacul si...

Jessica:Ai facut-o si invizibila?
Hope:Ce? NU!-se uita spre sicriu si era gol..-
Jessica:Hope... cine mai stia?
Hope:Nimeni iti jur!Mama.......

Va urma.