SEDUCȚIE II (finalizat)

-17-

Probabil jocul meu cu furculița o enervează pe Maria, aleg să ignor privirea ei care nu ascunde îngrijorarea din inima ei. Știu că abia aștepta să ne vadă iar împreună și nu cred că îi place să ne vadă certați la câteva zile după ce abia ne-am mutat aici.

Îmi ridic iar privirea spre ceasul așezat ostentativ pe perete, este trecut de ora opt, fără să vreau în stomac mi se instalează o senzație de neliniște. Încerc să îl sun din nou, nu răspunde nici acum... nu înțeleg ce poate fi chiar așa de important că nici măcar să îmi trimită un sms scurt nu poate.. Formez numărul lui Ed, deoarece știu că Bossly deja e acasă și nu vreau să deranjez.

- Doamnă... îmi răspunde acesta scurt.

- Ști ceva de David? îl întreb neliniștită.

Nu răspunde nimic așa că insist.

- Te rog să îmi spui unde e... Acum! ridic vocea suficient de tare încât Maria, care stă lângă mine să tresară.

- S-a întors la birou, are ...

- Ce are?

- Cred că este mai bine să vă spună el când ajunge.

Închid trelefonul și mă ridic furioasă de la masă.

- E la birou...îi arunc Mariei peste umăr. Mă îndrept spre ieșire, îmi iau în picioare prima pereche de adidași care îmi cade în față și ies pe ușă. Ai grijă de fete, adaug după ce închid.

Îmi dau seama cum apăs butonul liftului că dacă voi merge cu Ed sigur îl anunță, așa că prefer să ies prin garaj, știu că Ed e la intrarea principală cu portarul, pornesc grăbită spre mașina mea, mă uit cu nostalgie la ea, am ales să nu o vând chiar dacă de mai bine de un an Bossly este cel care a condus. Spre surprinderea mea pornește la prima cheie, așa că intru imediat în traficul infernal de seară, mi-am ales cea mai nepotrivită oră să conduc în New York.

Cum intru în clădirea unde David își are biroul și de altfel unde lucrez și eu, îmi dau seama că probabil nu mai e nimeni aici la ora aceasta, de obicei este un dute vino, atât în spațiul de la intrare cât și pe scări și zona lifturilor, acum dacă te izbește ceva este liniștea apăsătoare, mă îndrept spre liftul public și apăs ultimul etaj. Nu pot să cred că este aici și că nu îmi răspunde, pentru ce dracu s-a întors înapoi? Cine l-a sunat?

Secretara lui nu e, așa că deschid ușa biroului său încet, este  întuneric și liniște nici urmă de el, îmi las brațele jos și privesc în dreapta mea, lumina de pe hol e difuză dar parcă din capătul lui se aude un zgomot înfundat. Îmi mușc ușor buza și urmez sursa de unde vine sunetul, ajung în capătul holului, exact camera în care am fost dimineață cu David, pe sub ușă se vede lumină, și înăuntru se aud mai multe voci de bărbați, pun tremurând mâna pe clanța ușii și deschid brusc ușa.

Îmaginea care mi se afișează în fața ochilor mă șochează de-a dreptul și nu sunt sigură că îmi dau seama ce mi-a sărit pe față, îmi duc mâna și mă șterg repede iar când privesc palma îmi dau seama că e sânge...apoi totul devine negru...

Doar o palmă caldă care mă freacă încet pe chip simt în acest moment, degetul care se joacă cu buza mea, deschid ochii și văd ca prin ceață chipul lui David. Abia apoi realizez ceea ce s-a întâmplat și mă ridic brusc în șezut și privesc neliniștită în jur, respir sacadat și îmi întorc privirea spre David.

- Ce...?

- Șhh.... ai leșinat, îmi spune calm după care dă să se apropie să mă cuprindă în brațe, dar fără să îmi dau seama mă trag în spate.

- Ce ai făcut?! Întreb brusc amintindu-mi de imaginea din camera cu monitoarele... Era Boby plin de sânge pe un scaun, mâinile legate la spate și David lângă el ... și sângele... insinctiv mă uit în palmă, nu mai era cu sânge...