ONE SHOTS

Un pahar de otravă|| RAVN

╭────༺🍸༻────╮

  So, if by chance you ever
hear this song,
Please come back to me
I won't say anything
I'm crazy while
I'm missing you to death, 
I sing for you always

╰────༺🍸༻────╯ 

           Păși în local, legănându-și șoldurile delicat, atrăgând câteva priviri discrete de la mesele răsfirate. Fumul era consistent, însă încă se putea respira relativ bine. Ignoră toate figurile necunoscute care își întorceau capetele după ea și se așeză chiar pe unul din scaunele înalte de la bar, lângă un bărbat înalt, cu trăsături bine definite. Tânărul purta o pălărie elegantă, un sacou cu fir subțire de argint prin dungile care îi accentuau forma masculină și o cămașă albă cu broderii asortate. 

           O melodie mult prea cunoscută detectivului începu să se înalțe din clapele pianistului și pipa saxofonistului. Îi făcu semn solistului să îi cedeze locul pe scenă, apoi reflectoarele s-au stins o dată cu pauza instrumentiștilor. Imediat cum luminile căzură pe el, cu pălăria trasă mai mult pe față și cu sacoul deschis, făcu o piruetă, începând să cânte. 

           Avea o voce dulce și liniștitoare care o făcu pe străina din bar să îl analizeze pe sub gene. Chipul ei părea foarte relaxat: ochii pe jumatate deschiși, pleoapele ascunzând două irisuri căprui; nasul îi era subțire, foarte puțin cocoșat o făcea să nu pară din zonă, ci de pe undeva din nord-vestul continentului, iar buzele subțiri, totuși pline, adăugau nota de rafinament. Deși avea o înălțime medie, picioarele îi păreau kilometrice de sub rochia mulată, care îi ajungea puțin mai sus de genunchi, terminându-se cu o pereche de pantofi lăcuiți cu toc subțire. Peste piesa de vestimentație rafinată purta o haină de stofă cu guler din blană neagră. 

         Melodia se termină, iar tânărul cu pălărie coborî de pe scena o dată cu stingerea reflectoarelor. Se așeză înapoi lângă străină și o analiză cum învârtea paharul de coniac. Dându-și seama după trăsături de originea femeii, îi vorbi în rusă, atrăgându-i atenția numaidecât. 

          — Cred că e mai elegant pentru o femeie un Martini, miji el către rusoaică.

          — Nu și după ce găsești un cadavru în sufragerie, își trase ea nasul. 

          Brusc, bărbatul deveni mai interesat de discuția cu străina. Se întoarse cu tot corpul spre ea, având toată atenția lui. Îi mirosea a caz, îi mirosea a mister, îi mirosea a Crăciun. Îl încânta orice idee de un posibil criminal în serie, se mulțumea totuși și cu ceva mai simplu. 

          — Ai anunțat poliția? întrebă el curios.

          — Doar nu te așteptai să îl iau eu de acolo și să îl duc la morgă, își dădu ochii peste cap, sorbind din pahar.

          — Rahat! înjură el în barbă.

          — De ce? ridică ea dintr-o sprânceană, de această dată, ea fu cea care se întoarse spre el.

          — Or să îți zică că nu pot găsi criminalul, că n-au dovezi sau că nu sunt urme, pufni el nervos. Nu-s buni de nimic polițiștii locali, căzu el pe ganduri. Stai în apropiere? o privi drept în ochi.

          — La vreo zece străzi de aici, răspunse ea, determinându-l să o analizeze suspicios. Abia am venit de la o petrecere și am plecat de acasă cu mașina după ce au apărut polițiștii ca să dau declarație, își dădu ochii peste cap.