Eram încă în stare de soc iar Katherine ma privea rece așteptând o reacție mai concreta din partea mea asa ca mi-am făcut curaj și am spus:
-Dacă crezi ca te voi invita în casa te înșeli Katherine.
-O scumpo nu trebuie sa vrei.
În momentul acela am dus mana la gat în locul în care ar trebui sa fie colierul de la Stefan care conținea venbrina . Nu pot sa cred singurul lucru care ma făcea imuna la constrângere era încă la reparat pentru ca încuietoarea se stricase. Katherine se apropie mai mult de ușa și am vrut sa o închid când spuse amenintator:
-În locul tău nu as face asta. Vreau sa faci ceva pentru mine Elena, autoritățile din oraș mi-am cam creat probleme bănuind ca sunt.. de fapt ca ești vampir și vreau ca tu sa te plimbi puțin pe acolo ca un îngeraș ce ești și sa le demonstrezi ca se instala.
Nu pot sa cred ca îmi cere asta ea e cea care mi-a creat mie probleme.. Și atunci ma lovit inspirația ce mai cauta Katherine aici, de ce oare ii pasa ei nu-i pasa de nimic..
-De ce vrei sa îndrepți situația?
-Petru ca am de gând sa mai rămân o vreme pe aici.
M-am simțit ușurată, Stefan era în spatele ei și se pregătea sa o atace când Katherine sa întoarse și îi spuse:
-Ești asa de previzibil Stefan.. Nu-i asa ca ți-a fost dor de mine? Apoi ea începu sa se învârtă în jurul lui Stefan îmi venea sa explodez, Stefan e al meu doar al meu. Un val de adrenalina ma cuprinse și fără să-mi dau seama am ieșit pe veranda m-am apropiat de Katherine și am spus:
-Dacă îl mai atingi o singura data pe Stefan o sa îți fi dorit sa fi plecat.
Katherine se apropie de mine și ma privi, atunci tot curajul meu se risipi și sângele îmi îngheța în vene.
-Elena crede-mă ca nu vrei sa te pui cu mie.
În tot acest timp Stefan privi neputând sa spună nimic se puse în fata mea protectiv și îi spuse pe cel mai rece ton:
-Katherine sa terminam cu jocurile, ce vrei?
-I-am explicat destul de clar iubitei tale, acum sa vedem dacă poate sa urmeze niște instrucțiuni simple.
Ne făcu cu mana și dispăru fără urma Ștefan ma trase repede înăuntru închise ușa și ma strânse tare la pieptul sau, eram paralizata de frica dar m-am forțat sa spun ceva ca să-l liniștesc.
-Sunt bine, nu trebuie să-ți faci griji.
- Ba nu ești deloc bine Elena despre ce vorbea?
L-am luat pe Ștefan de mana și am urcat scările către camera mea, am intrat și ne-am așezat pe pat. Am început să-i povestesc totul lui Ștefan.
- Nu trebuie sa o ajuți cu nimic dacă nu vrei.
- O sa o ajut, nu pare prea greu sa ma plimb puțin prin fata șeriful Forbes dar ma îngrijorează faptul ca o sa mai rămână în oraș.
-O să-l caut pe Damon și o sa aflam ce pune la cale, ei îi plac jocurile.
L-am îmbrățișat puternic și el a început sa ma sărute încet pe buze ma simțeam în siguranță în bratele lui.
- Te iubesc!
- Eu te iubesc mai mult! Aproape ca am uitat...
Se ridica și scoase din buzunarul greci o caseta mica pe care mi-o înmâna. Am deschis-o, înăuntru era lănțișorul meu pe care ma ajuta sa mi-l prind. Am dus instinctiv mana la el, era mult mai bine sa îl am din nou.
Am postat și următorul capitol m-ar ajuta mult parerile voastre și o sa încerc sa postez cat pot de des.
Dacă voi primi comentări cu părerea voastră postez următorul capitol mâine dimineață sau chiar mai devreme.
