Harry si Ginny: Dupa Hogwarts

DUPA BATALIE

Ruine... Numai ruine... Asta era doar in exteriorul castelului... In interior...ei bine...era jale. Madame Pomfrey nu mai stia de unde sa inceapa: era unul mai ranit ca altul.

Familia Weasley statea indurerata intr-un colt. Charlie a Aparut din Romania intr-un suflet cand a aflat de moartea lui Fred. Si acum, nu era singurul membru al familiei care plangea: doamna Weasley nu plecase de la capataiul fiului ei mort de o ora, si, dupa cum a zis Ron, cu lacrimi in ochi, nu avea de gand sa o faca prea curand. Domnul Weasley i s-a alaturat. Dar el nu plangea. Totusi, durerea sa nu era greu de observat. Percy plangea si el, alaturi de mama si de tatal lui. Bill o imbratisa strans pe Fleur. Ginny statea plangand langa George, care stia ca de acum aveau sa se schimbe multe.

Harry se uita in jur. Jale si durere, asta vedea in toata lumea stransa acolo. Jale si durere. Asta vedea in el. Mila si scarba de el insusi, ca nu l-a infruntat si ucis pe Voldemort dinaintea bataliei. Mila si scarba, ca din cauza lui a murit fratele fetei pe care o iubea atat de mult. Oare ce gandea doamna Weasley despre el? Dar domnul Weasley? Cei care i-au fost ca niste parinti. Dar Bill, care mereu ii zambea si il batea prieteneste pe spate? Dar George? Cel care ii arata mereu ce farse urma sa faca, impreuna cu Fred. Dar... Ginny? Stomacul lui Harry se facu ghem. Totusi, a salvat de la moarte 3 membri ai familiei: pe Ginny, domnul Weasley si pe Ron. Dar, acum, nu se simtea mandru. Acum nu isi mai amintea decat momentele in care esuase. Niciodata nu a simtit ca a meritat sa fie laudat. Acum cu atat mai mult. Fara voie, dar totusi lasand-o, o lacrima ii curge lui Harry. O vede pe Ginny, uitandu-se la el. Se preface ca nu o vede. Cum o va mai privi vreodata in ochi? Cea care il credea curajos, puternic, perfect.

Cineva ii rupe lui Harry firul gandurilor. Alt ghem in stomac: Denis Creevey, fratele lui Colin, care a murit in batalie.

-Buna, Denis, spune Harry absent. Imi pare rau pentru pierderea ta.

-Sa nu iti para. Acum inteleg de ce Colin tot vorbea de tine. De ce erai baiatul model al lui. Tu suferi mai mult ca toti. Ai suferit mai mult ca toti. Eu mi-am pierdut un frate. Dar tu ti-ai pierdut parintii. Stiu ca fratele meu a zis odata: Daca ar fi sa imi pot da viata pentru Harry Potter atunci as face-o. Cine nu ar face-o, Harry? Tu esti baiatul care a supravietuit. Cel ales. L-ai ucis pe Voldemort.

-Dar cu ce pret, Denis? intreaba Harry. Cu ce pret?

-Pana la urma, in viata trebuie sa oferi ceva in schimbul lucrului pe care il ceri. Indiferent daca acel lucru e pentru siguranta ta sau pentru a celorlati.

-Daca asa e in viata...

-Oricum, au murit. S-a intamplat.

-Nu, Denis. Nu merge cu s-a intamplat. Cei care ne-au parasit azi nu au murit degeaba.

-Dar Voldemort da. Gandeste-te, Harry, te-ai fi asteptat ca sa il ucizi pe Voldemort in caleasca de aur si inconjurat de parfum si roze, cum a fost pana acum?

Harry simtea in vocea lui Denis o umbra de repros.

-Nu, continua el. Gandeste-te, Harry, mai bine ca a murit. Asta era singura cale. Nu puteai sa ii salvezi pe toti. Dar mult mai bine e acum, decat daca Voldemort nu ar fi murit. Atunci ar fi murit mai multi.

Dupa ce Denis a zis asta, a zambit si a intins mana spre Harry. Harry ezita. Dar, mai mult pentru Colin, da mana cu Denis.

Incredibil cu oamenii astia! Nu te urasc mai mult decat te urasti tu insuti, isi zice Harry. Ei nu ma urasc deloc.

Denis pleaca.

-Potter, ai fost un erou, ii zice doamna McGonagall.

Asta nu l-a facut mai fericit.