Agitaţie se auzea din casa lui Dylan. Evelyn nu era deloc uimită, deja ştia că Dylan dă petreceri săptămânal, însă un lucru o făcea să îşi pună semne de întrebare — de ce Dylan fuma la colţul străzii alături de prietenii lui dacă peste 50 de persoane se află în casa lui, putând în orice moment să spargă ceva sau chiar să fure?
Dylan a devenit un adevărat iresponsabil — îşi spuse Evelyn, deschizând încet uşa de la intrare. Se strecură înăuntru, încercând să treacă neobservată de toţi ciudaţii ce dansau pe muzica ritmată provenită din boxe. Evelyn începu să analizeze casa fostului ei prieten. Multe schimbări avuseseră loc. Televizorul vechi ce arăta culori şterse fusese înlocuit cu unul subţire, lat şi mare, pe care se difuzau în acest moment emisiuni cancan, cu tot felul de ştiri mondene de care nimănui nu îi pasă. Covorul ce le zgâriau tălpile când erau mici fusese şi el înlocuit cu unele mai mici, albe, puse din loc în loc, foarte pufoase.
Evelyn îşi scoase ghetele jupuite din picioare, strângându-şi-le la piept în timp ce continua să meargă pe holul lung al locuinţei. Se pierduse de tot, nici măcar nu ştia unde avea să ajungă, nu ştia de fapt unde vrea să ajungă. Planul ei nu fusese întocmai gândit până la capăt, însă a decis să meargă înainte. Chiar dacă Dylan s-ar putea întoarce în orice moment şi ar pute-o da afară imediat, ea simte nevoia să exploreze puţin în prezentul lui Dylan. I-ar plăcea dacă ar vedea adevăratul motiv pentru care a aruncat-o ca pe o jucărie stricată.
Mâna ei se presă uşor peste clanţa lucioasă a camerei lui Dylan. Deschise uşa larg şi pătrunse în ea, inhalând mirosul bărbătesc ce era răspândit în întreaga cameră. Închise uşa cu grijă şi cu paşi mici, se apropie de patul lui Dylan, pe care erau înşirate câteva obiecte vestimentare, caiete, şi o sticlă micuţă de parfum. Era cu adevăratul mică, iar Evelyn îşi dădu imediat seama că era doar o mostră.
Dădu la o parte capacul şi îşi plimbă vârful sticluţei pe încheietura stângă, vrând să îi rămână o vreme mirosul imprimat. Înşurubă la loc capacul, la scurt timp auzind cum uşa se deschide. Îşi întoarse rapid corpul, rămânând cu sticluţa de parfum în mână.
— Eve?
Figura lui o făcu să se încrunte, plină de dispreţ. Nu avea dreptul să îi pronunţe numele într-un mod atât de frumos, nu avea dreptul să o alinte pentru că nu mai însemna nimic decât simple vorbe goale.
— Voiam să îţi vorbesc, Eve.
________
micuţa mea simpli mi-a făcut coperta şi banner-ul, deci consider că merită o dedicaţie, chiar dacă nu e cel mai reuşit capitol bc sunt mega obosită şi simt cum îmi pică ochii pe tastatură.
anyway, thanks bae, you're too fab for this world. ly.
sper să vă placă, vă rog lăsaţi-vă părerile. ♥
vă iubesc.
CITEȘTI
cold storm
Teen Fiction- sunt ca o furtună, nu pot fi controlată. apar când vreau şi dispar când vreau. adevărat? - adevărat. ideea îi aparține lui -prism, okay? okay.
