distruge

107 24 3
                                    

   Picioarele i se clătinau continuu pe drumul scurt pe care şi-l propuse să-l traverseze, sperând să găsească curând o acţiune ce să o facă să-şi simtă sângele fierbând prin artere. 

   O mică bucată de ziar se lovi de piciorul ei, dusă de una dintre rafalele de vânt ce continuă să mişte coroanele pomilor încă de noaptea trecută. Se aplecă spre ea, ridicând-o cu degetele-i uşor tremurânde din cauza supra-dozelor ce începuse să le ia într-un mod regulat, în fiecare seară. 

   Citi rapid scrisul mic de pe foiţa îndoită, ridicându-şi apoi capul pentru a căuta adresa pe care o văzuse scrisă pe foaia ce o băga imediat după în buzunarul pantalonilor rupţi în genunchi. 

   După ce traversă câteva străzi, ajunse în faţa unei clădiri înalte, în vârful căreia, probabil doar cu liftul putea ajunge cineva, chiar dacă locul arăta vechi şi dărăpănat. Ferestrele cu gratii după fiecare geam, o făcură să îşi înnăbuşe în surâs scurt, înainte ca pe faţă să i se aşterne un zâmbet ce prevedea ce avea de gând să facă. Scoase din nou bucata de hârtie din buzunar, uitându-se peste datele ce descriau scurt locaţia unde se afla. Încercă să le memoreze până ce va ajunge în biroul directorului înaintei clădiri, pe care putu să distingă un semn prăfuit pe care scria cu litere maronii "Cheshire's Bank''. 

   Păşii pe scările înalte ce aflase de la recepţionistă că duc spre biroul directorului, cu un mic gând de răzbunare pe persoana ce ştia că a ajutat ca viaţa ei să devină un loc atât de mizer. 

   Ciocănii încet, doar ca să nu dea de bănuit, iar atunci când auzii aprobarea de a intra, răsucii clanţa şi ochii începură să analizeze camera spaţioasă, curată şi ordonată în care se afla. Faţă de restul clădirii, era un loc de vis, cu un acvariu în colţul drept al camerei, şi cu un şifonier mai mare decât cel pe care îl are ea acasă, în colţul opus. Se uită apoi la persoana ce era aşezată pe scaunul din dreptul biroului, în mijlocul încăperii. Părea că scrie la câteva acte ce păreau importante, şi totuşi, o făcea doar ca să pară că-şi face treaba, având în vedere că pe birou se aflau o pungă de cipsuri şi o doză de suc colorat. Fata îşi dădu ochii peste cap, văzând că rămăsese la fel ca înainte; un prefăcut. 

   Îşi scoase rapid micuţa minge pe care o avea pregătită de aseară, îi trase cheiţa cu dinţii, şi o aruncă cât directorul nu era atent spre seiful de pe peretele din dreapta. Persoana ce obişnuia să o facă fericită se ridică disperată de pe scaun, încercând să stingă câteva flăcări ce ardeau bancnotele preţioase. 

   Ieşi din cameră cu un zâmbet mulţumit, lăsându-şi tatăl să adune ce mai putea salva din mândriile lui de o viaţă - banii. 

   - Credeam că eşti secretara, strigă în urma ei, printre lacrimi, regretând că nu-şi ridicase capul dintre hârtii pentru a vedea cine ajunsese în biroul lui. 

   - Ghinion, tată. Răspunse mai mult pentru ea, ieşind şi îndreptându-se spre casă. 

__

uite ce scrie sadicismul din mine, smr, am înnebunit de tot. ye hee. 

acum ştiu, ştiu cam cum se va desfăşura cartea asta. 

ye hee. haidi pa. 

cold stormUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum